Ziua 158 – OM-ul bun la nevoie se cunoaște…

Să fii OM este fascinant. Mă gândesc adesea la cât de mare magician a fost Dumnezeu atunci când ne-a creat pe noi, acești muritori de rând, care credem că viața nu merită trăită și dusă la rang de ARTĂ. De ce? Pentru că acum, la cei 41 de ani magnifici pe care îi am, realizez că în mine pulsează o mare dorință, una de neegalat de către toate celelalte: să îmi trăiesc proiectul numit VIAȚĂ la maximul potențialului, în spațiul primitor al lui OM. Să pot fi eu, autentică și reală, fără roluri greu de jucat pentru a satisface așteptările absurde ale altora, fără să fiu protagonistă în filme dramatice și cu tot curajul asumat de a mă purta cu demnitate și cu onoare în straiele mele naturale.​

Sunt mai liniștită decât ieri și alaltăieri, când sufletul mi-a fost greu, la ruperea de OM de la Oradea. Dar am convenit că ne vom avea pe viață ca prieteni apropiați. Sper să fie așa, căci piesele rare merită păstrate în vitrina cu unicate umane.​

Lecția bunătății în mijlocul provocărilor

Ușorul nu există și nici măcar un resort de Egipt nu ne aștepta întotdeauna doar cu ALL INCLUSIVE-ul visat, ci vine la pachet cu minuni ale lumii, precum a fost bacteria din sistemul meu digestiv. După patru zile în care mă puteam hrăni ca orice OM normal la pofte, însă respectând programul și sfaturile de nutriție ale prietenei și colegei mele, Aura, a început nebunia. Am contactat-o, din apa cu care fără să îmi fi fost permis să mă spăl pe dinți (bad me!), pe domnișoara rebelă, pe care o să o numesc generic BACTERIA.​

Ei bine, azi, în ziua 158 a lui OM Autentic și naturalizat în forma de la naștere, vă scriu despre experimentul digestiv, care nu m-a întrebat dacă vreau să îmi ia cele trei kilograme în mai puțin de zece zile jos de pe mine.​

Ziua a patra din minunatul și magnificul eveniment de stare de bine din Egipt, în cadrul căruia am fost parte din organizare, expune lecția BUNĂTĂȚII la bine și la greu. Am avut parte de cele mai inimoase tratamente și atitudini din partea lui OM divizat în cei ce mi-au fost alături la suferință, după ce bacteria jucăușă și-a făcut teren de fotbal în stomacul meu. Ceea ce fizic am experimentat la nivel de tranzit intestinal în Egipt nu mi-a fost dat să trăiesc până acum. Dar un corp cu două nașteri naturale la activ, cu multe dureri și încercări sufletești, nu avea cum să nu reziste eroic și să poată să se mai și distreze și bucure în afara patului de condamnată la crampe intestinale surprinzător de dureroase.​

Mulțumesc, Meraki!​

Am fost înconjurată de oameni empatici, care au ales să fie și lângă mine cu inima, nu doar lângă ei într-una dintre cele mai frumoase experiențe turistice ale lor, precum au declarat cu toții la final de retreat, mai ales în ziua în care Superwoman s-a declarat răpusă de durere la pat. Am primit hrană pentru minte, corp și spirit de la cei ce au știut că rare sunt momentele în care eu m-am plâns vreodată de ceva. Venise și momentul meu, aparent, să zac la pat. Dar să nu credeți că am acceptat pentru mai mult de o zi și jumătate lipsa forței. Păi, cine lucrează cu Prana se vede de la Marele Zid Chinezesc și până în Hurgada. JE! Să ți se aducă farfuria cu orez și cu morcov fiert la pat aproape nu am prea experimentat eu până acum. Mereu am fost eu cea care a susținut necondiționat și dedicat, mereu am refuzat să cred că mie mi se va întâmpla să schimb rolurile.​

Nu m-am lăsat și, alături de OM-Aura, care mi-a sprijinit la propriu corpul, de OM-Ramona, de OM-Nico și de OM-Paul, care mi-au arătat că OM-ul bun la nevoie se cunoaște cel mai bine, am depășit criza digestivă existențială. Cea mai mare durere a mea era, însă, faptul că îmi imaginam că poate ajung perfuzată pe la vreun spital. Dar nu a fost așa. Ba din contră. Am făcut party hard seară de seară, recunosc asigurându-mă că e o baie foarte aproape de mine, căci golurile marcate de BACTERIA în poarta intestinelor mele erau foarte dese și mă scoteau în afara terenului de joc cu o rapiditate de necontrolat. Am luat eu goluri multe în acele zile, dar cine a stat dreaptă și vitează pe ringul de dans? JE! Așa cum spunea Nico-OM: fata se… pe ea, dar eroic a rezistat pe tocuri și cu minijupă, că doar nu se știa când va mai ateriza în lumea minunilor lumii egiptene.

„Omul bun este ca o lumânare: arde pentru a lumina altora.” 

Așa a fost lecția mea cu numărul patru și îmi rostesc: fată dragă, când toată lumea îți spune „NU”, acceptă că e bine să nu riști doar din rebeliune. Apoi, în completare, următorul tâlc: cine e OM BUN se vede de la mare depărtare și se simte în membrana celulară cu o vibrație extraterestră.

Am devenit eu însămi un pic „out of this world”. Măcar acum nu mă mai strâng chiloțeii mărimea S, iar mușchiuleții sunt mai evidențiați ca niciodată Zic să primim lecțiile digestive cu empatie și să lăsăm flow-ul vieții să ne învețe că, din când în când, o mare cufureală aduce cu sine de purtat în noi  lumea un pic mai UȘOR.

Hai și la mai mare și la cât mai multe retreat-uri în Egipt! Căci, la Meraki făcător de minuni, nu a fost doar despre mine și BACTERIA, ci și, în proporție de 99 la sută, a fost despre OM BUN și MARE!

OM