Ziua 58 – Adleriana a trezit în mine Sursa infinită de OM
… de azi-dimineață, lucrez la Caietul de sarcini, pe care îl am de completat la una dintre disciplinele de la studiile masterale – Psihoterapie Adleriană. Dar ce aduce nou această formă de Psihoterapie? În primul rând, ceea ce mie în mod personal mi-a plăcut la această abordare, direcție este conceptul de Holism, pe care îl aplică în terapie, acela ce presupune privirea și tratarea individul ca pe un întreg, mai preus de simptomatologie etc. Psihoterapia adleriană este o formă de psihoterapie ale cărei baze au fost puse la începutul secolului XX de către medicul austriac Dr. Alfred Adler (1870-1937), și care pune în prim-plan relația dintre individ și societate, o relație ce se dorește a fi egală și democratică.
M-am trezit cu chef de conexiune de orice fel. Trăiesc pentru ea.
Human touch i miss…
Azi, în ziua 58 din Jurnal autentic de OM, îmi este dor de mângâiere, de atingere și de caldură umană. Îmi este dor de respirație în urechea mea dreaptă, de blândețe în atingere și de priviri conectate la inimă. Este o zi cu dor de iubire, de plimbări mână în mână, de râsete în hohote și de veselie, umor și loving caring energy. Dar, ce dacă e așa și se simte așa? Eu tot aici sunt, în Moșnița City, alături de mine și de copiii mei scumpi, de animăluțele noastre dragi și de viața plină de acasă. Să-i dăm drumul în cuvântare despre cine și de ce sunt eu așa, uneori, precum și despre ce a trazit acest proiect în inima mea de copil colorat, femeie exploratoare și neînfricată…
Mă numesc OM-Curcubeu…
Mă numesc OM și nu mă simt prinsă între granițele unui nume, ci mă definesc printr-o nebunie care îmi dă aripi, care mă face să dansez cu vântul și să mă pierd în fiecare spectru al curcubeului nesecatuit care trăiește în mine. Un curcubeu ce nu se estompează niciodată, dar se reinventează mereu, la fel ca și mine. Spiritul meu liber este ca o pasăre sălbatică ce nu poate fi capturată de niciun colț al lumii. Fiecare pas pe care îl fac este un act de curaj, un îndrăzneț salt spre necunoscutul care îmi ademenește inima. Căci, în esența mea, curajul de a mă exprima liber a fost mereu busola ce m-a ghidat, iar atunci când am vorbit, am vorbit cu toată ființa mea. Și acum fac asta și consider că una dintre vocațiile mele este întocmai să VORBESC.
Am fost mereu un copil al căutării. Nu am acceptat niciodată ideea de a fi ca ceilalți, de a urma calea deja bătută. Mi-am dorit să fiu altfel, să fiu o piesă unică într-o lume care părea uneori prea adânc înrădăcinată în convenții. Am fugit de mediocritate ca de un strigăt de durere și am ales să trăiesc în ritmul meu, într-o lume care refuza să mă limiteze. Nimic din ce nu mă stimulează nu are puterea să mă anime. De la lucrurile mărunte care îmi captează atenția – un detaliu dintr-o stradă părăsită, o rază de soare care pătrunde printr-o fereastră – până la idei care mă fac să mă cutremur din interior, tot ce este viu și adevărat mă atrage.
Copil de copilărie…
În inima mea există o amintire care mă definește pe viață: amintirile cu tata. Tata avea darul de a aduce lumina în cele mai întunecate zile, de a transforma rutina în aventură. Venea mereu cu surprize pentru mine și pentru I., fratele meu, care astăzi își sărbătorește ziua de nume șă căruia vreau să îi declar iubire infinită alaături de cel mai sincer la mulți ani! Și știu că, dincolo de fiecare cadou, fiecare gest de iubire ne învăța să iubim, să trăim, să fim prezenți, să nu uităm că cele mai simple momente sunt cele care dau sens lumii. Aș putea spune că iubesc oamenii, că mă hrănesc din întâlnirile cu cei care îmi trezesc simțurile. Sunt o mică exploratoare, nu pentru că vreau neapărat să caut ceva nou, ci pentru că mă simt atrasă de tot ce are puterea să mă cutremure, să mă facă să visez. Nu mă aflu mereu într-o căutare febrilă a noutății, dar mă bucur de fiecare întâlnire care mă provoacă, care mă face să simt și să trăiesc cu toată ființa mea.
Sursă infinită…
Poate că nu îmi doresc să schimb lumea, dar vreau ca lumea să mă schimbe pe mine în fiecare zi. Mirosurile care mă duc înapoi în timp, sunetele care îmi mângâie sufletul, privirile care spun mai mult decât cuvintele – toate acestea mă fac să simt că sunt vie, că sunt parte dintr-un întreg ce depășește orice rațiune. Mă hrănesc din curiozitatea aceasta care mă face să privesc dincolo de aparențe, să caut frumusețea chiar și în cele mai fragile și efemere colțuri ale lumii. Sunt OM, iar viața mea este un dans pe care îl dansez cu fiecare pas, o poveste ce nu se termină niciodată, o călătorie spre necunoscut și spre mine însămi. Trăiesc într-o continuă căutare a libertății, a autenticității și a acelei nebunii care mă face să mă simt infinită. Căci, în mijlocul haosului acestei lumi, eu mă regăsesc în acel curaj nebun de a fi eu însămi, de a nu mă teme să mă ridic și să îmi urmez visurile, oricât de imposibile ar părea. Fiecare zi este o nouă oportunitate de a zbura.
Aș încheia acest text cu un gând care îmi răsună adânc în suflet, un gând care mă face să continui, indiferent de obstacole: „Curajul nu înseamnă absența fricii, ci puterea de a acționa chiar și atunci când te simți vulnerabil.” Aceasta este esența a ceea ce înseamnă să fii OM. Curajul nu este despre a nu te teme, ci despre a te ridica de fiecare dată când viața te pune la încercare, despre a-ți asculta inima și a merge înainte cu pași mărunți, dar hotărâți, chiar și atunci când drumul este neclar. Fiecare moment de curaj este o piesă de aur în mozaicul meu personal. Sunt OM și trăiesc pentru că am încredere în puterea de a înfrunta tot ce mă provoacă, pentru că am încredere în mine și în visurile mele. Și, chiar și când lumea pare prea mare și prea grea, știu că, atâta timp cât sunt curajoasă, pot înfrunta orice.
CURAJ!
OM