Ziua 51 – RECUNOȘTINȚĂ pentru tine: OM. BYE, 2024! Mulțumesc! Te iubesc!

Recunoșința este cea mai sănătoasă emoție umană. Ce bine că încă sunt aici, cu INSPIR și cu EXPIR. Către un 2025 diferit, desigur, să „aspirăm”, fără să aspirăm în exces, zic. Căci, în VIAȚĂ, mizeria este parte din UMAN.

Bye! See you never again 2024!

Azi, este ultima zi a lui 2024. Azi, s-au întâmplat multe fără de înțeles, așa cum anul acesta a și început, cu un episod pe care nu l-am înțeles, dar care, iată nici acela nu avea nicio legătură cu mine. Faptul că sunt OM mă enervează cumplit de multe ori, precum m-a scos și azi din ritmul echilibrat. SUNT EMPATICĂ în exces și, aparent, excesul de empatie nu este văzut decât ca fiind o lipsă de empatie. Dacă Planeta este echilibrată, încă, de ce noi, OM divizat la infinit, nu ne dobândim echilibrul prin tot și prin toate? Oare cel ce ne-a creat a vrut să își testeze genialitatea? Poate EL fi pus sub semnul întrebării?! Nu pot să găsesc răspunsuri la situații care nu au legătură cu mine, dar care mi se tot întâmplă. De ce? Stau singură, pe un fotoliu gri perfect, într-un living room perfect echilibrat, privind către tabloul de deasupra canapelei gri și ea, care îmi arată un singur om, întunecat, un pustnic, aflat pe o străduță străjuită de clădiri vechi, de ziduri înalte, care îl încadrează și care îmi inspiră o lungă și curajoasă drumeție… Acest tablou, aici, în locul unde am ales să petrec ultimele zile din 2024, este mai profund decât în ziua în care l-am zărit pentru prima oară. Totul este în alb, negru și cu mult gri. Adică, în ECHILIBRU.

GPS Uman

God, what is happening right now? Se termină o călătorie și începe alta, ori se continuă aceeași călătorie, cu un GPS UMAN updatat la mișcările extravagante ale Universului, care conține MICUL OM în finita lui călătorie către final? Și, chiar ieri, mă uitasem la un documentar în mai multe episoade despre existența TA, frumusețe intangibilă, perfecțiune care… totuși mă face să cred că a dat eroare în proiectul său. Un final nefinalizat sau un început complet diferit? Tot nu eram convinsă, după documentar, că acest Univers a apărut din mâna unui DIVIN și, totuși, cine l-a creat pe acest proiect în continuă mișcare și schimbare? Există sau nu un Multivers? Există ceva mai presus de orice, care face ca toate aceste zile să fie într-un fel anume și nu așa cum noi le proiectăm că o să fie…? Cât de MIC este „o să fie”.

Dar, azi, acum, sunt aici. Am ales să fiu aici. Am creat această realitate pentru mine și mă regăsesc părtașă la ceva neprevăzut, care s-a întâmplat. Găsesc doar motive de a continua, dar ele se simt altfel decât am fost obișnuită să le simt.

O ZI.

Ziua 51 este acum. Nu știu cum să încep, pentru că multe îmi vin în minte, prea multe. Dar, ce ar fi să îmi ascult sufletul, DIVINUL care mă conectează la OM-ul din mine și la UMANUL care sunt și care mă face să iubesc. SIMT că este bine să rămân alături de mine și parcă o revelație apărută exact în acest punct mă ghidează către RECUNOȘTINȚĂ. Din forța care mi-a rămas, să îmi adun toate gândurile în INIMĂ și să o pun în loc de creier, la loc de mare cinste, în loc de ICOANĂ. Este cea pe care toți oamenii din viața mea o apeciază cel mai mult. Și ce bine că acum o apreciez și eu. Căci eu sunt INIMĂ, mai presus de „minusurile” mele multe…

Ascult versuri, care mă invită la reflecție: ce ar fi să cuvântez despre RECUNOȘTINȚĂ pentru OM esențial din viața mea?! Ce ar fi să DA!

OM, mulțumesc! TE IUBESC!

OM cu toate formele tale, cu toate straturile tale, cu toate viețile tale trăite sau nu, cu toată experiența ta, cu tot cumulul tău de neînțeles, cu toata bucuria și cu toată tristețea ta, cu toate trăirile tale absurde și exagerate, cu toate așteptările tale, cu toți anii pe care îi ai sau nu îi ai, cu toate întrebările răspunse și nerăspunse, cu toată durerea ta și cu toată bucuria ta colorată și vie, cu fericirea și cu tristețea ta de sticlă, cu credința ta sau cu lipsa sensului tău de OM…

OM, azi, acum, îți mulțumesc că mă faci OM! Ești la Înălțime, să nu uiți asta, OM de OM!

Să fie așa cum GOD dorește. Dar, să sperăm că va fi un 2025 AMAZING! Ce ar fi…? Ar fi ARTĂ!!!

Fără materialism hedonistic, zic!

Îmi doresc să nu mai doresc, ci doar să trăiesc. Îmi doresc să nu mai doresc, ci doar să iubesc. Îmi doresc, să nu mai doresc, ci doar să simt. Și, azi, aici, acum, în exact acest loc, îmi permit să scriu, să simt și să cred cu toată YOGA din OM-EU:

„Manifestă-te cu bunătate, însă nu te aştepta la recunoştinţă.” (Confucius)

La câți ani vrea GOD să avem, îmi doresc pentru toată lumea din OM! Iar cine este OM, să ne întrebăm în mod echilibrat, recomand:).

There must be lights burning brighter… somewhere… Cheers, OM!

OM