Îmi cer scuze pentru faptul că, mai nou, postez câte două zile într-una, dar recunosc faptul că este o perioadă de reinventare a mea și că, uneori, viața are nevoie de noi mai adaptabili ca oricând. Nu sunt în impas cu inspirația, ba din contră.
Azi, scriu zilele 191 și 192 despre principiile de viață care mă ghidează înspre a-mi trăi actul vital în claritate, profunzime și corectitudine sufletească. M-am lăsat inspirată de finalul unui text postat pe o rețea de socializare de către una dintre colegele mele de la Masterat.
Este ziua 190 din Jurnalul meu autentic și simt că ar fi bine să las aici câteva gânduri legate de SIMPLITATE. Cu ea îmi încep ziua și tot cu ea îmi și termin ziua. Azi, a fost ușor în sufletul României, pentru că s-a mai
Na, viața le echilibrează cumva într-o manieră simplă, dar specială atunci când vine vorba de triada divină: minte, corp și spirit. M-am prins de multe, în ultimul timp, și tot ceea ce mi se transmite din exterior, precum și din interior, este corelat la un
Aceste magnifice instrumente care ne termină direcția, care ne scot din armonie, care au capacitatea să sugrume magia, să ne facă să uităm pentru ce am ales să fim în relație, aceste defecte care duc la efect perturbator în tot și în toate – AȘTEPTĂRILE,
Condamnarea invizibilă: Mintea mea educată să se teamă Am început să văd, prin ochii învățăturilor lui Tulku Lobsang, cât de profund mi-am limitat propria libertate. Nu cu lanțuri vizibile, ci cu fire nevăzute de gânduri, frici și convingeri moștenite. Mintea mea a fost, ani la rând,
Când motorul inimii se oprește… și apare un călugăr Cu aproximativ un an în urmă, simțeam o oboseală greu de definit. Nu era doar o lipsă de energie, ci o epuizare subtilă, care venea parcă din miezul ființei mele – poate din inimă, poate din suflet
Azi, în ziua 184, aduc în prim-plan un concept despre care s-au scris mii de cărți, s-au spus milioane de cuvinte și s-au simțit miliarde de emoții: FERICIREA. Dar eu nu vreau să o explic. Vreau doar să o simt. Vreau să o recunosc în viața
Cum m-am privit azi în oglindă, altfel. Astăzi am fost la conferința Petronelei Rotar, la Timișoara. Am plecat de acolo cu inima grea și ușoară în același timp, cu un amalgam de revelații, vinovății, rușini și, paradoxal, glimmer-e – acele scântei de bine care apar pe
Întâlniri cu sens, dincolo de întâmplare "Adevărata întâlnire nu are nevoie de cuvinte multe. Două suflete care se recunosc se așază în aceeași tăcere și o transformă în acasă." Surprizele îmi plac, iar când viața îmi oferă necunoscutul, care de fapt vine cu mult cunoscut, surpriza se
Uneori, stau seara cu lumina stinsă și mă întreb: de ce simt nevoia asta adâncă, constantă, de a fi cu cineva? De ce tânjesc după mângâiere, după un „noapte bună” spus în șoaptă, după acel gest simplu de a mi se întinde o mână în
Au fost zile în care am simțit deconectare de la OM. Am căutat să stau departe de el chiar și pentru doar câteva ore, înspre înțelegere interioară. Am simțit adesea că ceea ce ne leagă ne poate și distanța la fel de bine. Uneori, intensitatea
Dumnezeu cu mila. Mă apucă toți aia roșii din Iad, când mă gândesc printre ce oameni trăiesc
Mă uit tot mai des în jur și observ cât de ușor pot să recunosc amprentele bărbatului Alfa și ale celui Sigma. Unul strălucește în lumină, celălalt fascinează din umbră. Și, adevărul este că, în adâncul nostru, le dorim pe amândouă. Este ziua 175 din
Ne plac bărbații puternici, acei bărbați care să nu bată cu pumnul în masă, dar care să aibă ATITUDINE. ;) Ne place acea tipologie de mascul, care știe să dea în sacul de box din sala de sport, dar care să atingă cu magia pulberii
Este 1 mai. Am muncit. Am muncit la mine, am muncit cu OM-Client la Yoga. Am muncit la îngrijit interiorul. Eu nu sunt acel OM care sărbătorește această zi cu grătare și cu mici, la petreceri cu amicii, cu toate că i-am dus pe L.
Emoție
Am avut o copilărie superbăăă! Nu știu cu ce să încep și unde să termin, pentru că și astăzi mult din copila din mine se manifestă la fel de autentic și de degajat, inocent și genuin, precum o făcea pe atunci. Îmi aduc aminte de
Ce este memoria? Este ceea ce ne amintim? Este tot ceea ce ne înconjoară, materia care ea însăși are și ea memoria sa? Ce este trecutul? Este el ceea ce am trăit și lăsat în urmă, ori este el ceea ce este asezat în noi?
Sunt aici, acasă, în Moșnița, la apartul cu care creez magia lui OM, prin cuvintele care își doresc să transmită manifestul iubirii pentru aproapele meu - SUFLETUL. Sunt liniștită. Am în spațiul interior acel fel de mâncare, pe care îl ador: PACEA. Prin fiecare acțiune
Bărbații "iubește" femeile. Clar. Le adoră, le venerează, le pun în cântece, în poezii de WhatsApp și uneori chiar le dedică și câte o farfurie goală după ce au mâncat. Dar, vai, ce greu e când vine vorba să înțelegi ce își doresc cu adevărat