Ziua 364 – Relația de cuplu: dacă peștele nu deschide gura…

Am avut un weekend complet: am fost cu Amore Mio acasă, liniștiți, uitându-ne la filme, apoi la pizzerie, unde am ajutat cu mare bucurie, la meciurile de handbal ale copiilor, precum și la vernisajul primei expoziții de pictură a uneia dintre cele mai bune prietene ale mele, Oana. A fost împlinitor și am învățat încă o dată că, uneori, a sta în tihnă este cea mai frumoasă vacanță a inimii mele, mai ales dacă îmi este și iubitul alături. A fost un weekend plin, dar nu obositor. A fost împlinitor. Mi-am dat seama, încă o dată, că tihna este cea mai frumoasă vacanță a inimii mele. Că uneori nu am nevoie de locuri noi, de planuri grandioase, ci doar de timp în care să fiu. Timp în care să simt, să privesc, să ascult liniștea și să știu că iubitul meu e acolo, lângă mine — nu ca o completare, ci ca o prezență care amplifică viața din mine.

Urmăream un video cu Amore Mio și un tip zicea că peștele nu este prins în cârlig, decât dacă ajunge să deschidă gura… Afirmația era corelată la acțiunea de înșelat partnerul/a. Era o metaforă despre fidelitate, despre cum tentațiile nu au putere până nu le oferi tu o ușă deschisă. Mi s-a părut o imagine atât de simplă și totuși atât de adevărată. Am zâmbit, pentru că am înțeles-o nu doar cu mintea, ci și cu inima: iubirea nu se păstrează prin control, ci prin alegere. Prin liniștea pe care o construiești împreună, prin respectul care rămâne chiar și atunci când nimeni nu vede, prin dorința sinceră de a fi acolo prezentă, autentică, întreagă. Nu trebuie să fugi nicăieri ca să te simți vie și tihna, dragostea, căldura, naturalețea, autenticitatea și prietenia sunt exact aspectele de care cred că avem cu toții nevoie în cuplu. Plus un ceai bun de ghimbir, cu lămâie și cu miere, într-o după-amiază ploioasă de duminică. Ah, da! Plus, îi dai voie celui pe care alegi să îl iubești SĂ FIE. E mai mult decât perfect, atunci.

OM