Curajul de a rămâne un OM integru

Trăim secunde aspre, uneori. Nu mai trăim doar vremuri grele, cum se spunea mai demult. Acum, provocările ne răpesc secundele importante, nu zilele. O secundă este egală, uneori, cu un an. A pierde din aerul vital nu este pierdere de trecut cu vederea. Cântărește mult golul din inimă, atunci când simți că viața te trădează și că ajungi să fii un condamnat la moarte pe două picioare. Nu e cazul meu, nu acum. Dar au trăit în trecut și astfel de secunde. Le-am pierdut în gânduri distructive care mi-au distrus stabilitatea și tot ceea ce poate aveam mai bun la momentul acela. Auzim de oameni plecați la GOD. Ne doare și apoi uităm. Suntem sortiți uitării… GOD, de ce îi iei pe unii atât de repede? Vrei să îți faci armată de tineri frumoși? Nu te condamn, dar nici nu te înțeleg. Nu vreau să mă gândesc la soartă, ci vreau să știu cum le calculezi vârsta de trecere in lumea de dincolo unor ființe care chiar meritau mai mult timp cu picioarele fizice pe pământ.

E marți. Mi-a fost atât de dor să scriu. Doamne, mă crezi? Am simțit încă din ziua în care am atins pragul final al celor 365 de zile că se rupe ceva din mine. Am simțit că mă trădez, că ceva nu se aliniază firesc în firescul pe care căutam să îl înțeleg în ultima zi dedicată Jurnalului autentic. În ultimele săptămâni, am simțit intens că ceva lipsește din viața mea. Că parte din mine a rămas conectată aici, la BLOG OM și că nu am făcut niciun closure, că nu am putut părăsi cu tot din mine acest spațiu metafizic, metacognitiv și metasufletesc.

Așa că, am ales mai bine, acum, pentru mine și anume să îl hrănesc în continuare cu momentele în care simt că degetele mele vor să pună pe hărtia albă virtuală emoțiile și gândurile care mă ating subtil și irevocabil. Nici nu mai caut să mă citească cineva, ori să inspir vreun OM. Caut să nu mai caut, eventual, nimic. În nimic, stă mic. Iar în mic, stă elevul dedicat pe banca vieții. Iar acel elev sunt eu însămi. Iar acest Jurnal virtual a fost, este și va rămâne mărturie pentru ceea ce trăiesc și simt. Expir pentru spațiu, inspir pentru secunde.

Sunt un OM. Am uitat să vă spun cât de mândră am fost eu de faptul că am reușit să completez cele 365 de zile în scriitură autentică online. Nu a fost nicidecum facil. Au fost multe zile în care nu îmi curgea pe canal inspirația. Se simțea un blocaj intern, un dop gelatinos, o piedică densă de nerăzbit. Nu pot să trăiesc fără să scriu. În plus de asta, cine ar renunța la hrană pentru suflet, dacă sufletul o cere neîncetat și dacă știe că este la un click distanță. Azi, am făct click din nou si s-a redeshis OM. Sunt bine, dragii mei. Viața este bună cu mine și cu familia mea extinsă. Sunt un vin maturat, care lasă urme atunci când este turnat în pahar și care lasă pe papilele gustative uneori un semn de întrenare, alteori un punct stabil și asumat. Uneori, o exclamație, alteori puncte de suspensie… Uneori sunt roșie, alteori sunt albă, dar niciodată nu sunt neagră. Este totuși o evoluție în calitatea vinului din OM.

Viața este o călătorie în care direcția nu este trasată de zgomotul lumii, ci de busola subtilă din adâncul ființei tale. Fiecare dintre noi poartă în sine un set unic de legi interioare, de valori, intuiții, adevăruri nespuse, care știu întotdeauna drumul, chiar și atunci când mintea ezită. Dar pentru a le asculta, este nevoie de curaj: curajul de a încetini, de a respira, de a privi înăuntru și de a fi sincer cu tine însuți. Și mie îmi place să încetinesc trenul gândurilor mele. Îmi place tare mult să mă plimb cu Personalul, din gară în gară, având timp astfel să mă bucur de conștientizări.

A trăi bine nu înseamnă a urma reguli impuse, ci a face alegeri care îți hrănesc sufletul, îți protejează pacea și îți respectă ritmul. Înseamnă să te desprinzi de standardele altora și să îți construiești propriile repere, cele care se simt adevărate pentru tine. Când alegi din spațiul acesta al autenticității, viața capătă sens, claritate și direcție. Nu mai trăiești în reacție, ci în creație. Și a crea în maniera cea mai pură este un act de victorie.

Filosofia unei vieți bune începe cu o întrebare simplă: Ce anume îmi onorează esența? Răspunsul nu vine mereu imediat, cel puțin nu la mine. Dar el se conturează în gesturi mici: o decizie de zi cu zi, un „da” rostit cu inima, un „nu” spus cu integritate, un pas făcut cu încredere. Astfel, se naște puterea personală: din alegerea constantă de a trăi în acord cu tine. Și pentru a trăi în acord cu tine, trebuie să ai la ce să te acordezi… Să ai un ax central, un punct de reper sănătos, o linie de START ori de RESTART perfect vizibilă.

Când înveți să alegi bine pentru tine, nu devii egoist, ci mai degrabă devii întreg. Iar un OM întreg este capabil să iubească mai profund, să ofere mai autentic și să creeze mai multă lumină în jurul său. Cum? Făcând pași către sine, atunci când simte că este prea puțin din el în el. Alege bine. Alege cu tine. Alege în numele adevărului tău interior, c[ci acolo începe viața pe care o meriți cu adevărat.

OM, tu în ce punct te afli acum? Te-ai opintit pe drum? Nu uita că a te reîntoarce la linia de START poate fi un valoros RESTART.

Trust in YOU. Eu m-am întors în spațiul lui OM și simt că este un RESTART perfect pentru mine. Ne revedem curând! See yaaa!

OM