Ziua 23 – Late. One night stand. Prayer.

Ziua 23. Ce scriu? Scriu ce îmi vine și ceea ce am anunțat că voi cuprinde în ziua aceasta. Încep și mă las dusă de val. Sus! Cât mai sus!

Este ora 23:41 fix acum. Am avut o zi plină ochi. Am început cu dreptul. Nu sunt chiar în lumea în care mi-aș fi dorit să fiu, adică acolo unde OM ar fi fost aici, trecându-mi pragul ușii cu flori și spunându-mi că dorul de mine l-a sufocat și că acum simte că vrea să mă strângă în brațe, cât nu a strâns ani la rând bani în cont. Visez cai verzi pe pereți.

Sunt la Moșnița. Beau o Birra Moretti și îmi vine să… Să mă bucur și de o țigară, că pe vremuri. M-am lăsat complet de fumat în 2019. Știu, practicam și predam deja yoga pe atunci, dar, știți voi, când moare tati, te doare-n pix de tot și faci orice, ca să îi menții activă prezența în viața ta. Iar el iubea țigara, oh și încă cât. Când tata s-a dus și ne-a lăsat în lumea asta bolândă singuri, am reluat fumatul. Am avut o pauză între 2008 și 2015, pentru că am fost însărcinată cu L. și cu M.. Apoi, i-am alăptat și cât de mult mi-a plăcut să fac asta! Îmi e dor, recunosc. Am fost acea mamă care a pus sânul în gura bebelușului ei cu toată dedicarea și cu toată iubirea din lume. Satisfacție mai mare nu știu să fi avut până acum.

Late. Latte Macchiato. NO machiaj, best machiaj.

E târziu în noapte. Sunt tot mai naturală. Începe să nu îmi mai fie teamă deloc de ceea ce ați putea crede despre mine, după ce veți citi aceste rânduri atât de pline de adevărurile mele. Și este doar începutul. Azi, poate depășesc Ziua 23 și o să o trec puțin în Ziua 24. De ce? Pentru că sunt mamă și pentru că atunci când copiii sunt la mine, o dată la două săptămâni, sunt aici sută la sută pentru ei și doar după pentru restul. Nu îmi iese totul cum aș vrea mereu, mai ales dusul și adusul lor de la antrenamentele de handbal, unde am mereu ajutoare. Vă mulțumesc, că sunteți OAMENI (știți voi cine) și că eu pot să fiu la clasele de yoga de seara, chiar și atunci când copiii sunt la mine.

Aș bea un Latte Macchiato, după Birra, preferatul meu din familia cafea și combinații cu ea. Apoi, m-aș combina o tură cu noaptea, pentru a explora lumea ei, în stare de veghe. Nu mă machiez des, dar și când o fac o realizez cu iubire și cu bucurie, că am un chip pe care să îl colorez și mai frumos. Viața este un mister și noaptea parcă vine cu bagheta ei magică și mă face și pe mine să cred că sunt mai mult decât ceea ce văd la lumină. Nu îmbrac latex, dar ador lenjeria intimă din dantelă neagră, pe care o port cumva „mulatĂ” pe energia mea și niciodată la un one night stand. Niciodată nu am fost doar atât. Am lăsat urmele parfumului meu interior peste tot pe unde am pășit și curajul de a scrie asta aici vine din dorința de a fi reală și autentică. Femeie, e bine să explorezi! Este viața mea aici, nu doar o noapte cu viața mea de OM. Dar, să mă las inspirată de Madonna acestei săptămâni: Borderline. Limită sau dezechilibru încadrat în DSM?

Limită.

„Borderline, feels like I am going to lose my mind, cause you just keep pushing my love over the borderline.”

PRAYER to God. Dumnezeule MARE, este perioada postului și a „adăpostului”, iar mie îmi vine să fumez, să mănânc cârnaț cu hrean și cu muștar. Mie îmi vine să mă duc să rup ringul de dans, într-o minijupă de piele artificială, în cel mai natural mod al meu. Vreau în Modul 23, dacă tot este ziua cu numărul 23 din prima lună a lui OM – Jurnalul celor 365 de zile în autenticitate. Modul 23 este cel în care funcțiile sunt activate la maxim. Simțurile sunt pregătite de decolare și lansează către Cer următoarea întrebare umană: Ai tot ceea ce este mai bun din mine, acum. De ce mă lași să îmi pierd capul, cel pe care mă bazez mereu în Fecioara din mine? Yoga citta vrtti nirodhah – mulțumesc Patanjali.
Este un păcat acesta al meu sau este un păcat mai mare ceea ce face acest cuplu de borderline-iști, care vor să ne ucidă democrația și libertatea? Eu nu vreau să stau la coadă pentru o porție de bomboane cu praf amar de cacao pe ele, vreau Haribo.
Se simte ca și când lumea asta a noastră începe să prezinte simptome asociate cu prea multe boli din DSM-5.

Aleg blugii.

NU ne lăsa conduși de cel care vrea ca fusta să uite de blugii sexy de la Levi’s Strauss, ori de cel ce vrea ca femeia să fie supusă chinului de a sta în umbră. Mă auzi? Hai, fă să fie bine. Baby, încetează să mă mai zăpăcești de cap cu supunerea. Înțelege că eu sunt Art Nouveau. Sunt Jugendstil. Tu ești academic. Eu sunt dinamismul în mișcare. Și mai sunt mișcarea între „Borderlines”, care face ca povestea să fie de necrezut de vividă. Și îți place, știu. Este cu risc de depășire a granițelor și de intrat pe terenul lumii interzise. Dar decât mediocru și plictisitor, alegem să fim ACUM.

Acum, a fost un One night stand. Am înșelat Ziua 23 cu Ziua 24. Am făcut un trio bun. Eu între 23 și 24. Uneori, se întâmplă neprevăzutul și ce ai de făcut? Evoluezi. Moare dictatura.

Alea iacta est!

Good times la orizont și „more one night stands”. Sunt secundă la infinit cu tine, Baby. Și asta face ca totul să capete un nou stil arhitectural: The ONLY ONE. Am înșelat Ziua 24 cu Ziua 23 cu doar 35 de minute. Nu e mare lucru, nu? Oricum, va fi de neuitat ceea ce am trăit, când am trădat.
Să bem un latte, zic, dacă tot e late in the night. Să o facem de nedormit și de neuitat. Pe noapte. E timpul meu favorit pentru transcendental.

Amor vincit omnia. NU pentru dictatura. DA pentru LIBERTATE!

OM