Ziua 7 – FEMEIE, noi toate avem nevoie de o autoritate, de un prof… In TIMP.

Bingo! Am câștigat o nouă cunoaștere despre mine. Am nevoie de un PROF mai PROF. Am nevoie de un OM care să mă lase să cad examenele în sesiune, care să mă mustre dulce cu vorba ochilor atunci când greșesc, când mă pierd în exuberanța mea versatilă și uit că nu doar eu am dreptate și că a-ți pierde tatăl și soțul și iubitul, cu sau fără de voia ta, nu îți oferă dreptul să devii OM-ul care le poate contine pe toate cele masculine și feminine DE TOT in TOT, într-un singur corp, minte și suflet – intr-o mana de OM.

Astăzi, simt că pot să scriu despre această nevoie și că, aici, acum, la Guau, acest spațiu în care am terminat de mâncat mai-nainte cu cea mai mare poftă de copil OM cartofi prăjiți cu ochiuri de ou și cu brânză rasă, plus murături cum numai tatăl meu punea la butoi, când încă stăteam în casa părintească, de pe strada William Shakespeare la numărul 20, în Fratelia, Timișoara. La Guau presimt ca o să îmi fac cuib de creat viața Jurnalului meu terapeutic. Îl dezbrac, mă dezvălui, mă deschid și las să curgă din mine cuvintele celulelor mele, de la naștere și până la facerea mea de OM: Astăzi, pun TIMP în OM 7 și îl las pe viață scris pentru noi, aici, autentic real.

Am primit mesajul potrivit pentru Ziua Divină, pe care o voi denumi și POEZIE de ZI. OM, lumea mea de 365 de zile unice, diferite, pline de gusturi esențiale, de ingrediente subtile, care chiar și mie îmi incită toate simțurile deja și care mă fac să pulsez cu toată inima. Acest proces creator mă invită să deschid încă o supapă din mine către tine. În spațiul meu experiențial, vin OAMENI care să mă învețe cum să pun timp în timp și să îmi doresc să fiu FEMEIA care se lasă „supusă” în fața înțelepciunii bărbatului. Acel BĂRBAT OM ce nu caută să o atingă cu autoritatea augmentată și nesofisticată, ci acela care doar cu privirea-i de profesor pregătit să o conțină și să o poarte pe căi nebănuite, inspirându-i orele de învățat pentru examenele vieții, o ridica.

Uf, azi, simt că vreau să mă uit de jos în sus la un profesor, care știe să îmi șoptească lin la ureche poemele lui Francesco Petrarca. Vreau să îmi recite din Sonetul 292 și să mă facă să tremur „în miocard”: „The eyes I spoke of once in words that burn, the arms and hands and feet and lovely face that took me from myself for such a space of TIME…”

Dă-mi din spațiul și din TIMPUL tău, să punem împreună povești în secundele mele și să transformăm fiecare respirație yoghină într-un moment unic în timp. Scoate-mă din spațiul prezentului și reinventează pentru mine o formă unică de examinare la examenele tale, privind cu ochii înțelepți cum să alegi să mă mai cerți din când în când, fără să mă rănești cu superioritatea ta. Știu, undeva acolo ești și știu, simt că într-o privire va sta eternitatea. Că un OM ca mine cu un OM ca tine poate deveni un OM mai BUN, rescris în minte, suflet și în corp de metafore și de epitete neinventate până atunci… Te vei uita la mine cu timp și eu voi pune timp pentru noi, din acel sertăraș pe care încă nu l-am deschis… Nu am curaj, dar, dacă privirea sclipitoare mă va face să te observ de jos în sus cu onoare și noroc că îmi ești, cu respect și admirație că te accept ca și profesor suprem, va fi OUT OF SPACE și vom pune Time in Time for a lifetime. Meniul vieții reinventat la infinit va fi și OM Feminin va urca încet-încet către OM Masculin, cu înțelepciunea de a=ți fi și eu profesorul potrivit. Nu tind decât spre un minus zece la examenul „de litere”, în cel mai bun caz. Nu, nu mă mai gândesc la zece plus, mă gândesc să mi-l obțin cu minus de azi, căci, astfel am șanse mai mari să nu uit să rămân eleva ta, pe VIAȚĂ.

Wow, mamă! A venit conopida pane. Duminica este ziua mea de răsfăț. Aici, la Guau, voi devora procesul creator și voi transforma meniul cafenelei în școala culinară a simțurilor mele trezite, încât tu să simți ce pulsez și ce conțin pentru un an. Zi de zi, câte un OM va ieși la suprafață și va învăța să înoate, dar și să plutească, din când în când, pe suprafața extinsă a marelui Ocean al Cunoașterii de Sine.

Plutesc. Petrarca. Ochii. OM. Timp. Originea mea din Shakespeare. Acasă în 7. Conectată la Divin. Ce emoție am în inimă. Be for me the Heaven in Hell and the Light in the Dark, Profule!

Mă reapuc de conopida unsă cu sos de usturoi, însoțită decent de niște varză murată, că de, Doamne ferește, eu nu m-am putut abține. Și dacă acest timp rămâne unic în timp, așa și poftele de profesor se „hiperbolizează”…

Veni. Vidi. OUT of TIME.

But put me in your TIME.

OM