
Ziua 22 – Satya. Oh, Romeo, Romeo… Suntem OM
Suntem OM. Și eu. Și tu.
Ziua 22, vine cu mult liniar și cu puțin trasat circular. Între Cer și Pământ sunt conectoare azi, aici, la pupitrul de blogheriță disciplinată, în călătoria ei jurnalistică virtuală. Cum sunt? Dornică să scriu puțin și esențial, azi. Sunt o Yantra, nu o Mandala. Încerc să răzbat și să îmi creez Flow-ul elegant, dar nu îmi iese mereu. Suceava scrie că mă admira ieri de dincolo de bar, în zona de lounge de la Ramada. Mai zice că sunt adorabilă și că mă iubește deja, doar din priviri și din ce a văzut el acolo la mine, în timp ce m-a studiat și i-am părut că arăt iubibilă. Na, dacă ar ști dânsul că da, la făcut mâncare de barabule mă pricep, dar că, în „puritanul nicolesc”, se ascunde iadul încă neinventat, cred că și-ar reconsidera remarca. Mea culpa. Iar am fost Satya: sinceră și în adevăr.
Adevăr sau Provocare?
ADEVĂRUL acesta DOARE. Și da, uneori preferăm să nu îl știm, fugind de disconfortul pe care ar putea să ni-l provoace. Eu una o să reconsider faza cu el. Păi, când toate îți merg strună, dar, POC, te trezești din Bahamas în Alaska uite așa. Habar nu ai cu ce să te mai îmbraci de ger, căci, într-un moment de lumină în adevăr, afli că schema nu e baș cu potrivirea perfectă. Ups. Am zis PERFECTĂ? Să vrei să fii perfect și să cauți să fie perfect și OM, apoi să încerci să creezi cadrul perfect este atât de greșit și de plin de imperfect, încât, mai bine stai în Bahamas în bikini și cocktail sub nas, decât la minus treizeci de grade. Cu sau fără de Satya.
True BLUE. M-a luat valul rău de tot. Nu știam că nu am placa de surf potrivită pentru aceste ape învolburate. Mă întreb, dacă voi ști să surfez cu placa asta colorată și hipiotă pe astfel de întinderi oceanice. Simt că, totuși, viața mi-a dat multe secvente subacvatice, din care am reușit să ies bine si teafără la suprafață, în final. Acum, chiar știu și să plutesc. Floating boat sunt prin anumite episoade din filmul de la Hollywood-ul românesc. Sunt apele pregătite să mă țină? Dar mașina? Oare o să învăț să conduc confortabil alt model de mașină, pe lângă Skoda mea micuță? Oare OM o să învețe și el să conducă mașina mea cu mai puțini senzori de parcare, mișcare, lumini interioare și rute directoare?
Sunt OM, la balcon.
Hm… True. Am visat cu ochii deschiși să vină un Romeo, pe care să îl admir de sus cum tânjește, să cobor și să îmi cuprindă chipul între palmele lui ca la Face Yoga, predată ieri de Beko atât de fain. Anyway, Beko, ești the best. Pentru clasele tale aș veni, dacă aș putea, oriunde în lume. Dar, ce bine că vii tu la noi în România, la Yoga Festival o dată pe an. Norocoși suntem!
Evrica! Am izbutit să duc ziua la bun sfârșit. Fața mi-o așez frumușel între palmele mele și o drăgălesc, căci și mie mi-s scumpă, da. Așa bezmetică și nomadă în simțire, uneori, cum sunt, mă plac. Nici MIhai din Cluj și nici Alex din Timișoara nu mă plac mai mult decât mă plac eu pe mine și pe OM.
Oh, Romeo, Romeo, unde ești tu, Romeo?
Ce este dragostea? Dragostea este un castron mare cu salată de vinete preparate cu mult apetit sufletesc. Dragostea este întâmpinarea unei provocări cu iubire necondiționată. Este să vrei să înveți programul mașinii celui de lângă tine și să nu dorești să îi intervii în soft pentru modificări. Dragostea este reciprocitate și împăcare ca-n filme, după un conflict nonsens, în esență. Dragostea este acea sarcină din viața noastră care ne dezvoltă cel mai mult și ne propulsează cu energie vitală către infinit în simțire. E acel gând bun, acea pulsație continuă în pântec, acel sentiment de apartenență și de drăgălășeală. E atracția fatală. E o seară cu Bendis Roze și un soft p HUB. Șțiți voi;).
Dragostea este o datorie pentru ambii indivizi implicați în ea. Este cooperare, comunicare, conlucrare. Dragostea este sexualitate și nebunie, explorare și curaj. Este savana cu toată fauna și cu toată flora în ea.
Ce este iubirea?
Este GOD. Azi, GOD al meu, ți-ai luat un pic de pauză de la supravegheat drumurile, căile și potecile? Why? Vrei să îmi arăți că nu știu nimic și că, după două zile intense de Yoga, de pace și de liniște, centrare și echilibrare, nu sunt încă acolo?
Ok. OK. Dar, GOD, nu te întreb care-i deal-ul, că nu e treaba mea. Cine sunt eu să aflu asta înaintea altora? Dar, te rog să îmi permiți să îți adresez această întrebare:
Why do I worry? Chiar și atunci când știu că poate peste o oră nu am să mai fiu aici și că poate jurnalul rămâne la Ziua 22?
God, nu mă lăsa cu întrebarea nerăspunsă. Lasă cel de-al treilea ochi deschis pentru mine, bine?
Până una alta, aleg să rămân curioasă de bagajele tale. Vreau să le deschid și să aflu ce îți place, cum îți place. Ce și cum porți și care este conținutul kit-ului tău de supraviețuire.
True Blue a lui Madonna mi-a ținut companie azi. Vreau o Laguna Albastră reinventată. Nu sunt o Julieta perfectă.
Eureka.
OM