Cum se simte iubirea la 40 plus

Sunt peste șapte luni de când viața ne-a adus mai aproape unul de celălalt, poate nu întâmplător, ci ca răspuns la toate întrebările, rănile și învățămintele pe care le-am acumulat de-a lungul anilor. Uneori, Cred că Universul ne surprinde cel mai frumos atunci când, în sfârșit, suntem pregătiți să vedem clar. Iar eu, astăzi, văd clar. Îl văd pe el: bărbatul care mi-a devenit sprijin, oglindă, liniște și bucurie.
Și mai văd ceva: cum mă transform eu însămi prin simplul fapt că sunt iubită cu prezență, dedicare și adevăr.

În fiecare zi îmi reamintesc cât de prețios este să ai alături un OM MATUR, trecut prin multe în această viață, care pune magie în fiecare zâmbet. Un zâmbet perfect echilibrat în bucurie, iubire, admirație și susținere. Este o magie diferită de orice am întâlnit înainte, pentru că nu vine din gesturi grandioase, ci din constanță. Din acel „sunt aici” rostit în mii de moduri mici, dese și sincere.
Și da, am onoarea să-l privesc zilnic și să îi imprim esența în inima mea, fără teamă, fără să mai simt nevoia să fug sau să mă protejez, să caut sau să încurajez distanța, precum o făceam înainte de el, în relațiile anterioare.

Această iubire mă învață ceva fundamental: relația nu este un loc în care intri doar ca să fii iubit. Este un spațiu serios, în care vii ca să dăruiești. Să fii prezentă, să fii atentă, să fii asumată. Să pui suflet în tot ceea ce faci, nu din obligație, ci pentru că fiecare acțiune a ta îl conține pe celălalt. Pentru că alegi să fii acolo cu miezul inimii tale, cu adevărul tău, cu tot ce ești.

Și scriu toate acestea cu o recunoștință profundă pentru bărbatul care îmi este alături necondiționat, dar și ca un mesaj de speranță pentru femeile și bărbații trecuți de 40 de ani care, asemenea nouă, au cunoscut dezamăgirea, singurătatea sau dezordinea emoțională ce urmează după o relație dezechilibrată.
Nu, nu este prea târziu. Nu ai ratat nimic. Nu ești în urmă. Ai doar o nouă șansă să-ți cunoști adevărul și să primești ceea ce ți se potrivește cu adevărat. Când pășim într-o nouă etapă a vieții, aducem cu noi nu doar amintiri, ci și claritate. Începem să înțelegem ce înseamnă o iubire matură: este curajoasă, nu temătoare; este asumată, nu impulsivă; este construită, nu consumată; este reciprocă, nu unilaterală. Iubirea matură nu cere perfecțiune, ci implicare. Nu cere promisiuni mari, ci consecvența unor gesturi mici care împreună formează o punte către încredere.
Iar eu, astăzi, simt că fac ceva bine. Sau poate sunt eu bine, atât de bine încât pot să simt, cu toată ființa, ceea ce primește inima mea de la el.
Este cea mai profundă intenție a mea: să fim NOI, nu doar doi oameni care se iubesc, ci doi oameni care se construiesc reciproc.

Pentru toți cei care mă citesc și care au trecut de pragul celor 40 de ani, vreau să las aici o rază de lumină: iubirea nu este despre vârstă, ci despre disponibilitate. Nu despre cine ai fost, ci despre cine alegi să fii acum. Nu despre ce ți s-a întâmplat, ci despre ce decizi să oferi mai departe.

Dacă ai curajul să te deschizi din nou, dacă ai răbdarea să te reconstruiești, dacă ai înțelepciunea să-ți cunoști nevoile și adevărul, atunci iubirea te va găsi. Poate nu când te aștepți. Eu sigur nu mă așteptam să îl observ și să îl văd pe Amore Mio în Egipt, în primăvara acestui an, altfel decât ca pe un prieten. Poate nu sub forma pe care ai imaginat-o, te va găsi, ci exact în clipa în care vei putea să o primești.

Eu nu am fost găsită, el nu a fost găsit. Eu nu am fost căutată, el nu a fost căutat. Și pentru asta, îi mulțumesc lui, dar mai ales mie. Pentru că am avut curajul să cred că pot începe din nou și el a avut curajul să facă primul pas. 
Și pentru că astăzi trăiesc o iubire matură, echilibrată, conștientă și vie, o iubire care mă înalță în fiecare zi și care mă învață că adevărata magie nu este întâlnirea în sine, ci ceea ce alegem să cultivăm după ce ne-am întâlnit, îmi vine să ies în stradă și să dansez Salsita, cum am făcut-o pe străzile din Manhattan, New York, pe la 21 de ani ai mei.

Așa arată darul acestor luni împreună: un început curajos, curat și luminos.
Iar eu îl primesc cu toată inima. Și îți mulțumesc ție, iubitule, pentru că pui praf de stele în spațiul inimii mele. Și inima mea devine ceea ce tind să ating în această existență pe Pământ: PACE.

OM