Ziua 50 – Fericirea vs. Bucuria egal PRĂJITURĂ completă

Sunt un om bucuros. Mă regăsesc aici, în momentul prezent, în lumina unei zile de luni, aproape de final de an 2024, încă în Oradea, unde o să îmi petrec și noaptea trecerii către următorul capitol. Aseară, printre alte subiecte abordate și discutate destul de analitic și de critic, împreună cu oamenii dragi de aici, am fost întrebată dacă eu cred în fericire sau în bucurie, ori ce reprezintă aceastea două pentru mine. Și am stat un pic și m-am gândit… Tot ceea ce mă provoacă mă înalță. Mereu am fost așa și am considerat că stimularea evoluției noastre vine, în primul rând, din aceste situații care ne incită, ne gâdilă cognitiv, intelectual, emoțional și așa mai departe. Dar, mai presus decât orice, din DESCHIDERE și din CURIOZITATE.

Ideal intangibil?!

Immanuel Kant, un ILUMINAT fundamental, considera fericirea ca fiind un ideal. Dar prin aceasta nu înțelegea ca era de neati șă că, mai degrabă, noi nu suntem în măsura sa judecam ceea ce reprezintă pentru unii sau alții acest concep. Francezii o asociază mult cu uzitatul concept de „Joie de vivre”, care invită la un fel de Carpe Diem. Pentru italieni, Dolce far niente reprezintă un fel de desert energetic, experimentat ca fiind strea lor de bucurie și de expansiune în bine. Marii filosofi ai lumii au pătruns adânc în ideea de fericire în studiile și scriiturile lor. Sunt tratate despre fericire, manuale în pași preciși (hilară invitație, îmi permit să spun), care încearcă să ne învețe calea către aceasta, ori cărți contemporane cu mult conținut care folosește în mod excesiv cuvântul CĂUTARE asociat FERICIRII. Aristotel a fost unul dintre cei ce au enunțat faptul că fericirea nu este cu mult departe de starea de bine pe care ne-o oferă bunurile materiale dobândite, dar că ea nu este stimulată doar de acestea. Iar eu, azi, spun că această fericire cu siguranță că nu este sinonimă cu bucuria, raportându-mă la propria-mi experiență de viață de până acum, pentru că cele două se instalează în OM-Nico în mod diferit. Ambele sunt tangibile, dar nu amblele trăiesc la fel de mult în mine. Una vine și pleacă periodic, pe când cealaltă îi rămâne fidelă sufletului meu.

IUBIREA de viață este BUCURIA mea perenă

Din cauza consumerismului excesiv, am uitat prea mult să ne mai bucurăm de viață și de tot ceea ce o simplifică pe aceasta, nereducându-i magia. Am uitat să ne bucurăm de mirosul cafelei dimineața, de zâmbetul persoanelor dragi, de pâinea proaspătă de la brutărie, de contactul pielii cu aerul răcoritor, de merele zemoase toamna, de lubenița aromată vara, de zgomotul de fundal al lumii exterioare, care ne conectează la Planet Earth, de natura divină a gesturilor empatice, de ciclicitatea și dinamica anotimpurilor, de soarele puternic de pe cer vara, ori de recele ce ne ingheată și ne înroșeste nasul iarna. De prea multe ori, devenim superficiali, atunci când interacționăm cu oamenii cu care comunicăm. Ajungem să îî ascultăm fiind doar pe jumătate prezenți, pentru că dezvoltăm tot mai pregnant o formă de ADHD datorat lipsei de interes profund. Auzim doar ceea ce ne inspiră și punem în spatele urechiilor ceea ce nu ni se pare interesnt. Judecăm OM-ul, pentru că are curajul să spună un NU sănătos, lâsândune-ne în nesănătoase așteptări distructive.

Este ziua cu numărul 50 și simt în sufletul meu BUCURIE. Azi, vreau să mă numesc OM-BUCURIE. Am experimetat fericirea, desigur, de foarte multe ori, mai ales atunci când am dobândit bunuri materiale, ori când am avut parte de câștiguri profesionale, sociale, educaționale etc. Statul de mamă nu mă face un OM COMPLET, dar statutul de iubită, de fiică ori de prietenă nu pot spune că mă fac un OM FERICIT. Mai degrabă aș spune că aceastea sunt toate componente ale IUBIRII, energie care nu pleacă din ființa mea, atunci când vine sezonul rece, ori când mi se strică mașina. BUCURIA mea este IUBIREA pe care o simt zi de zi pentru tot ceea ce este viață și mă conectează prin OM la LABORATORUL UMAN numit VIAȚĂ.

JOIE de VIVRE – LMA, OM-A.!

Eu sunt un OM care nu se plictisește aproape niciodată. Fie că sunt singură acasă în Universul meu, fie că sunt în viața alertă cotidiană, realizând activități rutinere aparent anoste și incolore, eu am bucurie în suflet în fiecare secundă respirată. Este ca și atunci când guști din înghețata de vanilie homemade style și gustul îmi rămâne în memoria celulară pe viață.

Azi, este ziua de naștere a tatălui copiilor mei perfecți, partenerul cu care am învățat conceptul de FAMILIE, ceea ce înseamnă cea mai mare parte din viața mea. Sunt bucuroasă șă îl știu fericit și să îl văd alaturi de copiii nostri, acolo în căminul lor, în siguranță, alături de V., cea care i-a devenit o parteneră de viața de excepție. Și pe care o iubesc, în primul rând pentru că este OM asemeni mie și pentru mai mult decât atât. Pentru că ESTE.

Așa că, nu am să mă extind prea mult, ci am să închei această zi din Jurnalul celor 365 de zile de OM autentic oferind o rețetă personală pentru deșertul special, la care poftim cu toții, și care are ca și ingrediente principale cele două concepte de mai sus, astfel: pentru prăjitura „OM fericit și bucuros” avem nevoie de: IUBIRE NECONDIȚIONATĂ; CREDINȚĂ; RECUNOȘTINȚĂ, EMPATIE, ASCULTARE; SĂNĂTATE; TOLERANȚĂ; CURAJ; DORINȚĂ; VOINȚĂ, CURIOZITATE și DESCHIDERE ca și bază. Apoi, vă rog să mai adăugați voi, după gust, restul componentelor pe care doriți să le simțiți în celule. Ar fi bine exagerați cu planurile de viitor, căci aceastea distrug magia PREZENTULUI.

OM-A., aceasta este prăjitura pe care ți-o ofer în dar de ziua ta de naștere în primul rând ție, mulțumindu-ți cu toată ADMIRAȚIA mea, din întregul spațiu SUFLETESC pentru BUCURIA și FERICIREA pe care UNIVERSUL mi le-a oferit, datorită ție:

L. și M. egal Prăjitura mea perenă cu gust de neînlocuit de FERICIRE și de BUCURIE.

OM