Ziua 48 – Stare PRODROMALĂ. ECO-CREDință.

Cine este EL de fapt? Cum mă pot conecta la cine este EL? Este El sau El nu este? Sunt eu sau sunt EU? EGO. Egocentric. EGOIST. Eco-credință sau Pseudo-Credință. To know or not to know?! Hell YES. Să facem un pas mai aproape de cine suntem și credem că suntem cu adevărat. Cum? Prin ÎNDEPĂRTARE.

APOFTEGMĂ.

Sunt liberă.

Mereu am crezut despre mine că, dacă ar fi ca cineva să îmi poată lua orice (excluzând copiii, pentru care, recunosc, aș ajunge să comit acte netrebnice și complet lipsite de scrupule, în caz de nevoie), aș lupta până în lumea de dincolo, acea lume încă neidentificată ca fiind concretă, reală, existentă, pentru LIBERTATEA mea. Da. Nu aș vrea ca cineva să tenteze la a-mi fura darul cel mai de preț, cel pentru care astăzi sunt OM pro ECO-Credință. Am fost sau nu atee? Am fost. Am pierdut un tată și am descalificat complet natura existenței divine din viața mea. Am fost o ceremonie de înmormțntare a lui, la care am simțit că urăsc totul și pe toată lumea din jurul meu. Dar asta dpoar din spațiul unei iubiri necondiționate poți ajunge să simți și să integrezi. Nu ai cum să nu fi ateu, dacă nu ai avut măcar o dată în viață credința pură. Acea stare nonfaptică, fatidică, conform căreia întrebările de mai sus, adresate mie și vouă deopotrivă, devin o sursă sigură a PARANORMALULUI.

Stare PRODROMALĂ.

Ascult un rock, care mai că mă duce în starea de dinaintea infarctului. Se simte ca un filtru spiritual, care decantează spațiul credinței de cel al pseudo credinței. Îmi curge ritmul prin capilarele cele mai superficiale ale corpului, prin loviturile elegante cumva ale mâinilor însetate de atingere și de explorare potențată a vividului morbid, în toate acordurilor durificate și aspre, datorate excesului de profunzime. Gotic. Sub nivelul pământului simt trăirea, dar în sensul bun, al micului exlorator de gusturi diversificate. Este un fel de sintagmă nouă a existenței în sine, ceea ce în spațiul conștiinei mele s-a trezit azi.

Măi fata! Tu ești sau nu o credincioasă? SUNT, îmi vine să mi-o răspund fără ezitări naive și nocive. De mult timp, nu mă mai întreb cine este, de ce este și cum se poate concretiza într-un portret prins în pioneze, pe peretele intern al ființei mele. Știți, pe acel perete care cuprinde principiile pentru care încă suntem aici, în viață, și pentru care luptăm pentru eliberare.

Katharsis și Moksha îmi vin acum în combinația perfectă, asemni unui latte făcut în cele mai potrivite doze de combinații între alb și negru.

Am bujori în obraji, de patima scrisului, atunci când explozia îmi vine. Este o formă orgasmică, necontrolabilă, în cel mai ascuns proces cerebral și până în cel mai evident aspect exterior al meu.

SUNT. ACUM. AICI. SUNT! Cred. Simt că EȘTI: Dar nu știu cine, încă. Șă știi ce înseamnă asta? Stai să îți spun…

Că pot încă să visez și că pot să îmi doresc să mai visez.

Aleg, din forma mea liberă, acum, să am o ECO-Credință. Until the END OF TIME. NU comit nicio crimă. Samadhi, încă visez la tine. E bine.

OM