Ziua 26 – La mulți ani, OM Nicolae al meu! Demnitate. Umanitate. Credință.
Tată, vreau să îți mulțumesc!
Ziua aceasta, cea cu numărul 26 din OM – Jurnalul celor 365 de zile în autenticitate, este una dintre cele dedicate ție, TATA-OM. Datorită ție, TATA-OM, azi sunt un OM. Sunt zile în care vreau să mă întorc acasă… Acasă, în casa noastră de pe strada W. Shakespeare, unde tata mă aștepta mereu cu inima lui caldă și bună, ca să mă cuprindă și să îmi ofere siguranță și protecție. Sunt zile ca aceasta, în care mă simt așa… mă simt așa cumva… cumva cum, accidental, astăzi, nu știu să exprim în cuvinte, dar știu cum să simt cu onoare și cu înțelepciune. Mă simt incompletă, fără prezența ta fizică, tata. Se fac în curând zece ani, de când nu am mai avut încă o șansă… Aș vrea să dau timpul înapoi, doar ca să mai simt o singură dată, atât, cum tata mă pupa pe cap și îmi spunea că sunt Nicoreaua lui. „The little wild thing”, cu ochii mari și curioși, cu vocea curajoasă, ca să întrebe orice, cu inima bună, ca să împartă până la ultima bomboană și bucățele din ea tuturor prietenilor ei de pe stradă, TE PUPĂ DE MII DE ORI! Acea Nico, tata, te poartă cu ea în fiecare pas așezat, încă, aici pe Pământ. Și îi ești cel mai cuprinzător și frumos tatuaj din suflet. Magia existenței tale o percep în fiecare clipire de ochi verzui, pe care mi i-ai dat și mie să îi port. Tata, am nevoie de un bărbat care să mă iubească cu demnitate, umanitate și credință. Vreau să știi că, azi, noi doi suntem împreună, precum suntem de fiecare dată, când ne conectăm sufletele, în spatele pleoapelor coborâte. Sunt bucuroasă, tata! Nu sunt tristă, dar asta nu înseamnă că nu îmi lipsești cumplit de tare.
L I B E R T A T E, tată!
Tată, vreau să îți mulțumesc! Vreau să te binecuvântez! Știu că, de undeva de sus, voi, cei supranaturali acum, faceți scheme geniale, ca să ne apărați de psihopați precum CG: era să revenim în zona de avarie, din cauza lipsei demnității, a umanității și a credinței. Mai știi? Sunt virtuțiile pe care ni le-ai transmis mereu ca fiind cele mai importante lecții de învățat în viață, fără oboseală sau plictiseală. Am rămas la fel de faină, tata! Sunt rebelă, sunt răzvrătită și L. m-a moștenit. Cum poate fi mai bine de atât? Dar am fost, odată ca niciodată, rebela ta, tata.
Am un tată, care îmi ghidează armata de gânduri și ceata de emoții zi de zi, de când m-a creat, alături de mama. Am un tată pe care, de când l-am perceput pentru prima dată ca fiind suprema mea inspirație și „Cel mai bun dintre pământeni”, l-am onorat cu fiecare aducere aminte că a-mi face viața frumoasă este scopul meu aici… Și el este acum în Cer. Eu am rămas aici, pe Pământ, într-un show de nedescris de hilar și dramatic. Azi, am primit cadou de ziua mea de nume LIBERTATEA. Azi, am realizat din nou, alături de compatrioții mei, că cel mai valoros dar pe care îl avem în viața de zi cu zi este aerul respirat în LIBERTATE. Lozinca din decembrie 1989 o retrăim cu toții mai pregnant decât am trăit-o în ultimii 35 de ani. Valoarea inestimabilă a acestei averi, de care ar fi bine să începem să ne bucurăm CU ADEVĂRAT, este bine să nu o declasificăm ori să o înlocuim cu nicio altă valoare.
Sunt OM datorită ție și datorită soției tale dedicate, MAMA MEA, care, astăzi, are grijă de mormântul tău, cum are grijă de sufletul meu. Mormântul tău este frumos, tata, atât de frumos, precum ești tu.
Cheers, DAD! O țigară și o bere. Să ne păstrăm UNUL.
Pentru LIBERTATE, azi, pentru nebunii de noi, tu și eu, pentru spiritualitatea noastră unică, pentru ceea ce ai lăsat în mine, în I., L. și M., tata, mă înclin de mii de ori și de infinite ori mai apoi. MULȚUMESC, tata, chiar dacă nu înțeleg de ce ai plecat atât de repede. Dar plecarea ta m-a făcut să fiu astăzi ceea ce SUNT în OM-NICO. TRĂIESC, nu am timp să mă plâng. Am timp să simt, să fiu „the best out of me”, în fiecare clipă de OM, pe care am norocul să o respir.
„Caută să îți faci viața cât mai frumoasă și trăiește orice clipă. Te pup de mii de ori, Tata.”
Șterg lacrimi. Ești Cer. Eu sunt Pământ. Ești aici. Sunt acolo. Important este că ne-am avut și fizic, cândva, tata.
Și, pentru că dragostea de I.L. Caragiale am dobândit-o de la tine, de când ne citeai mie și lui I., seara, înainte de culcare, „Momente și Schițe”, îmi permit să închei ziua cu numărul 26, din jurnalul meu natural și autentic, așa:
„Nu sunt turmentat, dar eu… Eu pentru cine votez?”
Keep in touch, TATA-OM.
OM