Ziua 49 – Carne cu termen de valabilitate – OM

Duminica este sfântă? Da, dar mi-aș permite să spun că fiecare zi în parte este un mare dar de la GOD. Fiecare zi poate fi una binecuvântată, dacă învățăm să rîmânem în conexiune cu OM din noi și dacă, apoi, recunoștem, în sinea noastră, că nu suntem decât o mică particulă pe acest Pământ, în acest Macro Cosmos, care se pretinde a fi infinit. Suntem cu o etichetă precisă, produse ale unei puteri care nu își are definiția în nimic. Termenul de valabilitate ne este cu bătaie scurtă. Chiar dacă am ajunge să trăim și o sută de ani majoritatea dintre noi, tot nu am fi pe deplin satisfăcuți de viața și de durata ei. Norcoul nostru singular este că, acum, suntem aici. Eu scriu, voi citiți (poate), iar nările noastre pot încă priza AER.

Nu „priza” OM

Răutatea umană există. Recunosc, sunt o mică idealistă și trăiesc de prea multe ori cu impresia că binele și bunul vor învinge la un moment dat. Că vom învăța să ne toleram, să ne acceptăm, să nu ne mai luptăm și să ne ferim de demonstrații imbecile pornite din spațiul ego-ului absurd. Suntem direcționați de orgolii personale, pe care nu am învățat încă să le controlăm, pentru că acest consumism material începe să se divizeze inclusiv în consumism uman. Inconștient ne consumăm între noi cu o forță diabolească. Suntem însetatți să aflăm, să știm, să conducem, să controlăm și să manipulăm. Am experimentat recent o situație care m-a învățat o mare lecție pentru acest 2024 an, ce stă să ne spună „PA și PUSI”. Este ziua 49 din Jurnalul autentic cu valabilitate de 365 de zile și îmi doresc să nu prizez niciodata OM-ul. Să nu ajung să îl inspir cu poftă și să îl introduc în sistem pentru propria-mi stare de bine. Practic non-atașamentul, de care mulți cunoscuți mă judecă. Unii nu înțeleg cum pot să fiu atât de detașată de multe experiențe din lumea aceasta a mea. Ca să ajung aici, în acest stadiu sănătos al experimentului numit VIAȚĂ de NICO-OM am trecut prin perioade dramatice de prizat OM-ul. L-am consumat până la ultima particulă, din dependență. Este atât de nociv să ajungem atașați de prezențe, de conversații, de hrană, de bunuri și, mai presus de orice, de împărțit totul cu cineva. ESte atât de mulă suferință ascunsă în spatele cuplurilor aparent fericite, atât de multă suferință și durere mentală, emoțională și fizică în spațiul invizibil din mulți dintre cei care nu au curajul să renunțe la toxicitatea drogurilor umane.

Valabilitate din ziua 1… până în ziua 0

A fost dimineața zilei de 29 decembrie 2024, când, împreună cu OM am fost la biserică. Am stat și am ascultat cel mai plictisitor discurs rostit vreodată de un preot, dar, în ciuda aestei constatări, am închis ochii în exterior și i-am deschis în interior. S-a făcut LUMINĂ. Am înțeles un lucru esențial: nu sunt aici să satisfac aștepările și nevile niciunui OM dependent de control, de manipulare și de prizare umană.
Termenul meu de valabilitate este unul precis și carnea aceasta pe care o am îmbracătă peste sufletul meu este cu dată de expirare. Nu se știe când OM-CARNE va deveni doar „Dust in the wind” și nimeni nu mă va mai striga pe nume niciodată.

De aceea, îmi semnez, aici, în această zi sfântă, încă o parte din ceea ce va sta drept vers din testamentul de final de călătorie pământească. OM dorește ca, la plecarea sa în neant, să aibă parte de un discurs UMAN, unul nu rostit de un preot, ci unul din partea UNIVERSULUI. Vreau ca UNIVERSUL meu interior să se transforme într-o voce care să rostească, pentru toți cei ce vor rămâne în urma mea, așa: trăiți mai presus de prizat uman. PRIZAȚI IUBIREA detașată și injectați-vă zile sfinte în fiecare zi în voi. Duminica poate fi și mâine o la fel de duminică.

OM