Ziua 38 – Luna este pe scenă. Momentul LIBERTĂȚII

Ieri, în 17 decembrie, fiica noastră, L., a urcat pe scena Sălii „Ion Vidu” din Timișoara, pentru a vorbi despre Revoluția din 1989…

Eram mică. Aveam 6 ani împliniți. Îmi aduc aminte și acum ziua în care eram cu tata în centru, undeva în fața Cinematografului Timiș… Era totul baricadat. Era agitație, eram speriați și eu și fratele meu, precum și tata. Într-un final, ne-am văzut acasă. Tata știa ce va urma, toți adulții știau. Nimeni nu ne-a spus nimic. Noi doar eram martorii emoțiilor și ai agitației adulților. Privind-o pe L. pe scenă, într-o sală plină de tineri de vârsta ei, precum și de cadre didactice, de la multe licee din oraș, m-am întors în hainele emoționante ale Revoluției, cea care avea să ne aducă libertatea. Libertatea de a fi astăzi aici, în zborul autentic, ce poate are să îmi inspire copiii mai târziu să aibă curajul să VORBEASCĂ LIBER.

Dolores, ce bine că erai tu!

Nu știam ce înseamnă libertatea la doar șase ani, dar, cu siguranță, nu am să uit zilele în care am dormit sub geam, cu rulourile trase complet, zilele în care stăteam pe întuneric și auzeam cum se trăgea la unitatea militară de lângă noi, pentru că având locuința lângă casa unuia dintre cei mai mari securiști ai vremurilor de pe atunci, eram expuși maxim conflictului, ce avea să aduc cu sine LUMINA.

Îmi aduc aminte bezna… Era beznă în casă dintr-o dată. Îmi aduc aminte transmisia TV oprită brusc și apoi cercul plin de dungi colorate. Îmi aduc aminte că nu aveam prea multe, dar că ni se părea că avem totul, la vârsta aceea. Aveam, însă, o prietenă bună, tare dragă mie – Dolores, păpușa de culoare africană, cu care am dus în conexine totală zilele Revoluției, dar și nopțile de copil visător la SOARE. Îmi aduc aminte că o machiam cu apa cu faină, un fel de pastă, că o pieptănam pe întuneric și că era atât de săracuță, draga de ea. Nu avea agrafe, nu era o prințesă roz și nici nu avea aere de divă. Dar era a mea, era prietena mea de suflet, fără de care nu am dormit mult timp…

Prințesa mea, EȘTI LIBERĂ!

L., OM-LUNĂ, ești o adolescentă liberă! Se simțea ieri, în glasul tău, dorința de a citi rapid textul pregătit, pentru că nu te-ai regăsit în momentul artistic încărcat de simbolurile eliberării de Comunism. Tu te-ai născut în Germania, îngegrul meu, de aceea vei avea capaciatatea de a tereplanta oriunde pe Pământ, indiferent de situație. Nu uita, însă, prințesa mea cu haine bune, cu o copilărie bogată, cu mai puține lipsuri și cu multe zâmbete pe chip, imortalizate în pozele cu noi, părinții tăi, precum și cu M., fratele tău drag, că, tot ceea ce mama și tatăl tău sunt astăzi, aici, precum și tot ceea ce tu și fratele tău ați avut ocazia să trăiți până azi, în libertate de exrpimare și în posibilitatea de a vă alege singuri multe dintre opțiuni, se datoreaza celor care s-au ridicat în CURAJ.

Acei OAMENI, ce au avut VOCE pentru un popor întreg și care au lăsat în urma lor familii îndurerate… CU UN PREȚ DIVIN. Căci, după ce au scandat LIBERTATE, frontul Revoluției pe mulți i-a răpus.

Sunt cu tine, în LIBERTATE

LUNA, ai strălucit pe scenă. Ești eu încorporată în mult mai bine și sunt tare bucuroasă să îți pot fi alături, un OM LIBER, care să te inspire. Poate mai târziu, mai mult decât acum, când vei întelege valoarea VIEȚII ÎN ZBOR DESCĂTUȘAT.

MĂ ÎNCHIN VOUĂ, MARTIRI AI REVOLUȚIEI! Mulțumim pentru sângele vărsat. Datorită vouă există azi OM. UN OM în OM Autentic.

LINIȘTE ACUM. PACE.

OM