Ziua 55 – MOM-OM, i love YOU! Să fii mama este GORGEOUS. Punct .

La Banu Sport, săptămânal aproape, îmi duc veacul de când ne-am relocat în Timișioara, cu niște pauze, datorate schimbării preferințelor de activități ale copiilor. Prin 2015, am început să vin cu copiii la clase de grup pentru categoria lor de vârstă, aici. Lua făcea pe atunci dans ritmic, iar Maylo făcea karate. De când s-au născut copiii, am fost acel gen de mamă interesată mereu ca lor să le fie deschise orizonturi multiple ale cunoașterii către cât mai multe activitati și din cât mai multe domenii, care să le dezvolte abilitatile cognitive, precum și psiho-emoționale, să îi ajute să își descopere talentele.

Este ziua 55 și o dedic tuturor mamelor OM de pe Pământ și din Univrsul acesta infinit, unde sigur sunt multe alte fiițe, care au dat naștere formelor lor în miniatura.

MOM-OM, te iubesc! You are GORGEOUS în toate cele!

De la câteva luni de viață doar, împreună cu tatăl lor, i-am dus pe amândoi la înot pentru bebeluși, iar mai apoi nu am făcut pauză nicio clipă de la a-i duce peste tot pe unde am considerat că le va face bine să fie prezenți și că îi va ajuta în creșterea lor cât mai armonioasă, atât din punct de vedere emoțional, precum și în aspectul psihic și cel fizic. L. a fost la dansuri, la balet, la cursuri de muzică pentru copii, la ateliere de pictură și de lucru manual specifice vârstei. La fel ne-am ocupat amandoi părinții si de M., care a fost câtiva ani la înot, la karate, apoi la handbal, pe lângă toate celelalte ateliere, inlusiv la tot felul de cercuri sportive pentru copii mici. Amândoi copiii au făcut chitară timp de câțiva ani, iar Maylo a facut și pian pentru aproape trei ani. Sincer, multe le-am omis, dar nu doresc să se creadă că ideea acestui articol, a acestei zile este aceea de a mă lăuda pe mine ca mamă. Ideea este că îmi vine să plâng acum, când realizez că, în momentele în care îmi vine să spun că nu foarte multe am realizat până acum în viața mea, calitatea de OM-MAMĂ este cel mai solicitant, minunat și respinsabil rol al meu pe Pământ.

Tati-Lali, Gandalf al inimii mele, mai vreau în expediție…

Precum tata ne citea mie și fratelui meu povești în fiecare seară, înainte de culcare, așa am făcut și eu, împreună cu tatăl lor, foarte mult timp cu L. și cu M.. Îmi aduc aminte că aveam vreo 3 ani. Locuiam încă la Caransebeș, unde eu și fratele meu ne-am născut. Cartierul era Pipirig, unul renumit pentru această localitate. Aveam o față de păpușică, îmi spunea mama, iar ochii îmi umblau ca furnicile în căutare de firmituri de pâine pe pământ, toată ziua. Îi spuneam tatălui meu Tati-Lali și tare mult îmi plăcea când ne lua pe amândoi pe umerii lui și începea să ne povestească despre marea expediție, unde fratele meu era căpitanul și bucătarul-șef pe vasul de exploare a lumii. Eu eram ajutorul lui, iar tata era Marele Înțelept, cel prin inima și creativitatea căruia lumea copilăriei nostre devenea o enciclopedie cu de toate, rostite în cel mai frumos mod cu putință. Călătoream peste tot prin lume și, iată că așa, ni s-au pus primele baze ale Geografiei, Istoriei și Biologiei, prin poveștile redate fascinant de către OM-TATA neobosit, cu vocea de Gandalf.

Azi, sunt încă aici, îmi beau cafeaua în tihnă, mai vorbesc cu Înălțimea Sa, care mă învață necontenit multe într–ale cumpătării în gândire analitică și impulsivitate, ori în nerăbdare, și îmi aduc aminte cu multă recunoștință de cel ce era pentru mine THE ONE.

Rămâi în inima mea, Cel mai BUn dintre cei mai BUNI. Îți mulțumesc că m-ai creat, Tati-Lali, și că, acum, prin mine, talentul tău de a scrie și de a cuvânta prinde VIAȚĂ de OM, în Jurnalul autentic al celor 365 de zile scrise din izvorul adevărului interior.

„Dintre toate religiile, cea mai frumoasa este mama.” (Grigore Vieru)

OM