Zilele 139 și 140 – Armonie. Să ne prindem de CER și în continuare, Baby!
Conceptul de cuplu este vast și complex. Până la urmă, oare ce ne dorim cu toții să experimentăm în CUPLU? Eu cred că, pentru mine, îmi doresc armonie și echilibru, iubire și respect, comunicare și intimitate sănătoasă, conexiune și umor. Pentru mine, așa arată un CUPLU SĂNĂTOS.
Am lăsat zilele 139 și 140 pentru NOI, din nou, căci, recunosc, este subiectul care mă inspiră zi de zi. Dorul de OM-Iubit mă sufocă de multe ori, mai ales seara. Au trecut aproape cinci luni de când mi-a redeschis inima, prin carisma și personalitatea lui unice și excepționale. NU credeam că voi trăi o conexiune atât de frumoasă în viața mea. După penultima mea relație romantică, am simțit că m-am închis cu totul, că m-am deprivat de simțuri și stimuli masculini și că a venit momentul să fiu în solitudine constructivă. Ceea ce am și avut două luni de la ruperea de vechea relație și trecerea într-o nouă etapă a vieții mele. Nu știam ce mai înseamnă solitudinea cu adevărat, de mult prea mulți ani. Până în ziua în care mi-a scris EL. Pe EL l-am tratat cu superficialitate o scurtă perioadă de timp, mai ales că mulți factori din viețile noastre duceau spre IMPOSSIBIL. Dar, azi, privind înapoi, observ și conștientizez că totul este posibil atunci când o inimă devine UNA și începe să bată echilibrat și tot mai armonizat cu structurile noastre, mai ales după fiecare reîntâlnire.
Iubesc și sunt iubită și viața fără acest fior al dragostei romantice chiar nu ar fi deloc viața pe care eu am proiectat-o sau visat-o pentru mine. Am fost creată pentru a simți, a oferi și a învăța să primesc. Iar EL are atât de multă răbdare, înțelepciunea unui OM care a trăit deja două vieți într-una, cuvintele cu sens mereu la el, pieptul mereu vivid și pulsând trăire și pasiune, un creier genial, despre care am să tot scriu, și o voință incomensurabilă când vine vorba de a construi și crește CREAȚIA numită NOI.
Scopul comun este egal cu reușita în relația de cuplu
Ieri, în ziua 139, am fost la film cu copiii și cu prietenul fiicei mele. A fost perfect. Nu am vizionat cea mai bună producție cinematografică, nici pe departe, dar prezența noastră împreună acolo a făcut din seara de ieri o premieră pentru mine. În vechea relație am stat patru ani și jumătate și niciodată nu am ieșit împreună cu copiii nicăieri. Nu mă întrebați de ce, dar poate că nu a fost să fie. Trecutul meu este unul deosebit și frumos, plin cu de toate, dar azi aleg să rămân absorbită și captivată de un PREZENT de OM evoluat, maturizat și dedicat trup și suflet noului proiect numit a treia relație romantică pe bune din viața mea.
Am învățat aici faptul că vârsta chiar nu își alege dragostea și că mai presus de starea de îndrăgosteală sunt multe lucruri care pot să structureze deosebit atmosfera din diadă. Stabilitatea lui și faptul că adoră ceea ce face, chipul lui sensibil și cald, atunci când mă privește, și brațele lui primitoare și vindecătoare mă fac să îmi doresc să continui să zbor alături de el, știind că în orice moment amândoi cunoaștem și importanța conexiunii cu pământul.
„Iubirea adevărată nu înseamnă să te uiți unul la altul, ci să priviți împreună în aceeași direcție.” – Antoine de Saint-Exupéry. Acest citat sugerează că iubirea nu presupune doar o conexiune intensă și romantică, ci și un scop comun, o viziune de viață pe care partenerii o împărtășesc. Iubirea, în adevăratul sens al cuvântului, nu este perfectă, dar este reală și profundă.
Îmi tot spun că este important să înțeleg că nu există relații „fără cusur”, iar idealizarea unei astfel de relații poate duce la dezamăgire. Este esențial să ne acceptăm atât pe noi înșine, cât și pe cei din jurul nostru, cu toate imperfecțiunile lor. Astfel, cuplurile nu devin perfecte, dar ajung să fie „potrivite” și să trăiască o iubire autentică, care nu se bazează pe un ideal imposibil de atins.
„Când pământul îți fuge de sub picioare, ține-te de CER…”
Este cu bine și cu bun între noi, cu discuții pe marginea oricăror reacții nepotrivite până la lămurirea situațiilor, cu eforturi de ambele părți perfect echilibrate și cu dorință mare de evoluție ÎMPREUNĂ.
Ieri, am simțit cum inima-mi crește privind bucuria copiilor mei alături de NOI. A fost unic și de neuitat. Îmi doresc să creștem și să privim mereu către CER în momentele de provocare, acolo unde toate sunt posibile și unde toate dorințele prind viață mai devreme sau mai târziu. Îmi cere răbdare și, acum, simt că am ajuns să o înțeleg cu adevărat pe aceasta: răbdarea este cheia succesului, alături de perseverența în respect, acceptare, comunicare, dedicare și PREZENȚĂ activă.
Cheers to US, Baby! Și hai să continuăm să ne ținem de CER:).
OM