Zilele 173 și 174 – Prezentați Carnetul de ADULT, vă rog!

Ne plac bărbații puternici, acei bărbați care să nu bată cu pumnul în masă, dar care să aibă ATITUDINE. 😉 Ne place acea tipologie de mascul, care știe să dea în sacul de box din sala de sport, dar care să atingă cu magia pulberii de stele pielea corpului nostru, atunci când ne privește. Ne place acel purtător dominant de Yang fără prea multe mișcări feminine sau rămase nedezlipite de el pe vremea când era doar copilul lui mami… Nu, nu mi-a plăcut niciodată când îmi auzeam foștii iubiți vorbind la telefon cu mama și i se adresau acesteia „mami”. NU! Nu ne plac bărbații cu sindromul lui Oedip și nici cei ce se dau cu balsamuri naturale la fund, ori cu uleiuri de plante – mai știu eu de care – pe gât, că așa au auzit ei că e bine de la mami… De la mami lor… GOD have mercy on me și te rog să mă păzești de ei.

Am cumulat zilele 173 și 174 de pe BLOG OM Autentic într-una singură, caci tare mult m-a inspirat discuția cu OM-O de aseară, prietena mea dragă,  cu care am petrecut trei ore de calitate la povești, pe terasa casei noastre din Moșnița, întinzându-ne până înspre miezul nopții cu ale noastre de femei trezite.

Carnet de ADULT, vă rog!

Mi-au trecut prin spațiul vital fel și fel de „exemple de masculinitate”, dar prea puțini bărbați adevărați. Sunt sătulă de bărbați care nu și-au înțeles încă locul, care vin în relație cu un trecut nedigerat și cu obiceiuri rămase de la mama lor, dar vor respect și admirație de la o femeie. Serios? Dacă încă întrebi „mami, pot să vin la munte cu iubita?”, poate e timpul să-ți iei carnet de adult, nu permis de viață.

Am obosit să tot explic că forța nu înseamnă control și masculinitatea nu înseamnă mușchi lucrați și replici reci. Puterea reală e în bărbatul care știe să te țină de mână când ești vulnerabilă, nu care dispare la primul semn de emoție. E în privirea aia caldă, care îți spune „sunt aici” fără cuvinte. E în curajul de a vorbi sincer, de a se lăsa văzut, de a nu se teme că, dacă simte, își pierde din bărbăție. Iubesc inteligența emoțională dezvoltată în OM-Yang. Inteligența emoțională nu e un moft. E baza. E acel ceva ce nu ține nici de zodiac, nici de parenting modern, nici de moda de pe TikTok. E coloana vertebrală invizibilă a unui bărbat matur. E diferența dintre a fi doar prezent și a fi acolo cu adevărat, înțelegând că schimbarea de roluri în cuplu duce la FINAL.

Mai puțin self-care, please! Mai multă bărbăție!

Am întâlnit și bărbați care și-o joacă frumos: sunt sensibili la început, apoi devin niște statui tăcute când încep să iasă la suprafață adevărurile incomode. Sau, mai interesant, bărbați care în loc să se deschidă, se retrag în copilăriile lor. Se închid în carapace, se scufundă în frici, dar vor o femeie care să îi ridice, să-i salveze, să-i crească. Îmi pare rău, dar noi nu suntem educatoarele emoționale ale nimănui.

Un bărbat care nu se sperie de profunzime, DA. Care poate ține în el și dor, și tăcere, și furie, și iubire, fără să le arunce în mine ca pe niște pietre. Care nu fuge când vorbesc despre ceea ce simt, ci rămâne. Care poate recunoaște când greșește, fără să caute scuze prin traumele copilăriei.

Și, da, poate o să sune dur, dar prefer un bărbat cu mai puțină „self-care” în oglindă și cu mai multă claritate în inimă. Nu-mi pasă ce cremă folosește, ci ce spațiu poate crea între noi. Ce simte, cum gândește, cât poate duce fără să plece. Așadar, dacă ești încă blocat între „ce zice mama” și „ce zice partenera”, mai stai puțin pe banca de rezervă. Pentru că eu, ca femeie matură emoțional, nu mai am timp de bărbați care caută mame, nu partenere. Nu mai am răbdare să învăț un bărbat cum să mă vadă, cum să mă simtă, cum să rămână. Cum să privească înspre grădina casei mele și să spună: vai, dar cât de frumos este aici, fără să se ofere să mă ajute în mod activ, nu cu promisiuni deșarte. Adică, eu să tund gazonul și „mademoiselul” să stea să privească câte în Lună și în stele, ]ntins pe covorul pregătit de către mine. Hilar de-a dreptul și de speriat deopotrivă.

Eu nu vreau un „tip bun”. Vreau un bărbat întreg. Cu atitudine. Cu rădăcini. Cu curaj. Și cu mintea și inima în același loc.

Ce aștept? Nada. Doar zic și eu ce simt, ce constat și cum văd situația, că doar este Blog-ul meu și la mine în casă joc pe modul feminin adevărat de acum înainte. Autentic feminin.

OM