Ziua 172 – Plăcerea este flămândă. Am luat și eu micul în gură.
Este 1 mai. Am muncit. Am muncit la mine, am muncit cu OM-Client la Yoga. Am muncit la îngrijit interiorul. Eu nu sunt acel OM care sărbătorește această zi cu grătare și cu mici, la petreceri cu amicii, cu toate că i-am dus pe L. și pe I. azi, prietenul ei, la mititei, în parcare la Kaufland. Reminiscența asta este de la OM-B., care m-a scos la un prânz romantic, de unde am luat la pachet micuți și cartofi prăjiți, în acea zi. I-am devorat pe nerăsuflate. Nu mai mâncasem mici de câtiva ani buni, până în acea zi. Nu mai sunt vegană și, cum s-ar zice, nici că regret vreo secundă acest lucru. Nu mi se potrivește și sunt flămândă după plăceri gustative. Azi, am luat și eu în sistem un micuț și tare m-am bucurat să îl simt pe papile. Grătarul din grădină este nefolosit de cinci ani și ceva, mai precis de la divorț încoace. Am avut doi parteneri stabili, după divorț: unul de o mai lungă durată, iar ultimul de o mai scurtă durată. Nu am făcut grătare cu ei niciodată. Am avut prea puțin timp de fiecare dată la dispoziție, drept urmare ne-am delectat cu altele mai de soi. Îmi place să îmi ofer plăcere de toate felurile. Ce OM de pe acest Pământ nu tânjește după plăcere? Știința spune că starea noastră de bine depinde mult de nivelul de hormoni ai fericirii pe care corpul nostru ni-i emite în sistemul vital. Este imposibil să duci o viață satisfăcătoare și împlinitoare, fără să guști…
Azi, în ziua 172 de pe BLOG Autentic de OM cu plăceri la cap, scriu despre această minunată și împlinitoare satisfacție: Plăcerea.
Ea este indisciplinată, egoistă și veșnic în căutare de nou. Oare nu ne dorim cu toții să ne mai schimbăm din când în când perspectivele? Oare de ce ne dorim să mâncăm și să gustăm câte un pic din tot ceea ce ne înconjoară? Pentru că suntem curioși, nerăbdători și vrednici de plăcere, prin simpla noastră existență.
Beau o Corona, mă uit la un serial bun despre sensul vieții, pe Netflix și mă simt fix ca acasă, la mine în spațiul interior. Sunt oameni care mă întreabă tot mai des ce am pățit? De ce sunt atât de calmă și de liniștită? Răspunsul este cât se poate de simplu: experimentez o stare interioară liberă, am ieșit din lagărul de concentare și nu mai visez la Făt-Frumos cu Jeep parcat în fața casei mele, care să mă invite la cină în Monte Carlo. Visez la pace interioară extinsă și la o singură nevoie primară, înainte de toate celelalte mii de nevoi secundare: LINIȘTE în mintea și în inima mea. NU îți pot oferi drame, ca să slăbești, nu sunt eu OM-ul care să îți pună în cumpănă existența și nici să îți știrbească avântul de la plăcere. Sunt exact acel suflet care care simte ca și tine: merit să mă simt bine, sunt demnă de a simți plăcerea, sunt o sursă de bucurie și de lumină și calmul meu interior poate deveni cel mai frumos Rai pentru tine.
Nu am fructe interzise și nici venin în coadă, dar am multă pasiune pentru tot ceea ce însemană arta ACUMULUI: arta de a fi prezentă, chiar și în gustul celui mai mic MIC pe care l-am mâncat vreodată în viața mea. Azi, în parcarea de la Kaufland am avut o revelație. Ce ar fi să desfințez grătarul din gradină? Nu de alta, dar simt că merit un copac în locul lui. Ce ar fi să îmi îmbogățesc grădina cu încă unul zvelt, puternic, masculin și capabil să se înalțe către stele, fără să uite să mă invite și pe mine printre ele?
Îmi continui filmul și Corona, acum. Căci și ele fac parte periodic din MUNCA interioară, aducătoare de Stare de Bine. O poză cu spatele gol merge pe vreme de Mai, nu…;)?! Astă seară, mă prezint în rochia de la banchet, din clasa a XII-a. Are nu mai puțin de 23 de ani de VALOARE. Așa cum și mie îmi crește bogăția inimii cu liniștea pe care o ud constant la o secundă la alta.
OM