Ziua 107 – Super MOM cu ochii la desene animate

Mă uit cu plăcere, mai nou, și la desene animate care sunt benefice și pentru mintea și inima adulților. Proful m-a „virusat” bine și am ajuns să apreciez enorm acele momente în care ne conectăm altfel decât rigiditatea mea de „hitlerină yoghină” mi-a permis de multă vreme, când vine vorba de activități realizate împreună în diadă. După ce am devenit o fană înrăită a lui Bendis și a conversațiilor existențiale prelungite la infinit, fără risc de plictiseală, iată că mă prinde dorul de un South Park cu o pungă de chipsuri în brațe, alături de el. E ceva special în momentele acelea, de parcă doi copii adulți gustă diferit sarcasmul și cinismul figurilor colorate de pe ecran. Doamne, și ce fain râdem! Umorul din spatele micuților creatori de bunăstare cu amuzament în hohote mă revitalizează și îmi ridică complet vibrația, atunci când omul din mine, neobișnuit cu statul într-un singur loc prea des, simte nevoia să evadeze iar.

Super-MOM cu gând de ducă

Mi se spune adesea că sunt o super-mom și că spiritul meu organizatoric impecabil este demn de aprecieri academice. Ei bine, nu știu cum aș putea fi eu altfel decât așa. Cred că viața mi le-a pus în poală fără să mă întrebe înainte, dacă sunt sau nu pregătită să le primesc. Apoi, cum să stau liniștită, când ceasul vital ticăie și nu se oprește? La mine, conștientizările temporale sunt precum respirația, adică fără oprire. Mereu îmi spun că nu am timp să cred că am timp. Dacă mi se potrivește o zicală, aproape în orice situație, aceea este „Nu lăsa pe mâine ce poți face azi”. Și, iată, în acest fel reușesc să le cuprind cu hărnicie, voință, iscusință și disciplină pe aproape toate. Nu îmi iese mereu cum mi-aș dori, dar aici intervine amprenta Fecioarei, care caută perfecțiunea chiar și în cea mai mare nepotriveală. Cine mă cunoaște știe bine că și atunci când mi se ivește ocazia, rup ușa și plec unde văd cu ochii :))). Iar acolo, din spațiul detașării, par a fi inertă pentru mulți, nestimulabilă complet de factorii externi. Știți cum rup eu ușa de multe ori? Prin retragerea simțurilor în mine. Cultiv atenția interioară și reușesc astfel să regenerez energia de care am atât de multă nevoie în viața de zi cu zi.

Sunt cu L. și cu M. alături de mine de la 24 de ani, respectiv de la 26. Cum este să fii Super-MOM? Este cel mai minunat dar pe care mi l-a oferit Dumnezeu, chiar dacă sunt zile în care mă întreb de unde am atâta răbdare cu ei și în egală măsură atât de puțină răbdare cu viața și ceea ce îmi doresc să construiesc.

Aș vrea, recunosc, să învăț să stau pur și simplu cu ochii în soare. Dar mă întreb, dacă nu cumva m-aș arde de la forța luminii care pătrunde profund în retină și dacă nu cumva nu aș mai fi capabilă să VĂD magia vieții în mișcare. Încă nu am obosit și tind să cred că, atunci când voi obosi, voi găsi mereu resursa generatoare de energie, care mă va susține în acțiuni: CREDINȚA.

„O mamă este cineva care poate înlocui pe oricine, dar pe ea nu o poate înlocui nimeni.” – Cardinal Mermillod

Love you, Super-MOMS! And i feel you!

OM