Ziua 115 – Ceva drăguț, de primăvară… Planeta mea împreună cu planeta ta

Sunt acasă. După o dimineață în forță, am revenit aici, unde inima își exprimă bucuria de a fi și atât. Mă întreb, de multe ori, ce simt cu adevărat în sufletul meu, atunci când mă conectez cu mine. Simt căldura mea sau ghețarul pe care, de multe ori, îl port, pe care de tot atâtea ori nici că îl înțeleg, sincer. „Numai cu inima poți înțelege cu adevărat.” Sunt printre OAMENI cu mulți oameni, de atâția ani, care mă consideră inaccesibilă, dar tot atâția sunt și cei ce mi-au oferit șansa de a mă cunoaște și de a-i cunoaște și eu, la rândul meu. Eu sunt alături de toți, cu toate cele pe care le conțin, pe care zi de zi le gestionez, le port, le integrez și învăț să le accept ca fiind parte integrantă din mine.

Eu învăț și ghidez oamenii cum să se conecteze la sine, cum să respire, cum să înțeleagă nevoile lor, cum să se odihnească și să învețe relaxarea, cum să încetinească ritmul și cum să se bucure de tot ceea ce deja au palpabil în viețile lor. „Lumea este frumoasă, dar are nevoie de ochi care să o vadă.” Eu sunt aici să fiu un soare, dar în spatele razelor de lumină, port și umbrele, port și petele, port și iernile cu mine.

Ziua 115 este cea care a venit după una tristă, apăsătoare și copleșitoare din punct de vedere psihic și emoțional. Aseară, când am ajuns acasă, după ultimele clase de yoga de grup, m-am așezat pe canapeaua din living și am contemplat la cât de mult m-am susținut ieri să ies în lume, să socializez și să îmi duc la bun sfârșit sarcinile și rutina cotidiană, să îl susțin pe OM în călătoria sa. Am înțeles aseară că OM mă susține pe mine, Om-Nico, o forță inexplicabilă pe Pământ. Am curajul să merg înainte și când toate crengile îmi sunt culcate de furtună, dar și când soarele mă inundă cu vibrație puternică și mă reangajează în prezent. „Ce este esențial este invizibil pentru ochi.”

Planeta mea împreună cu planeta ta… Ce zici?

Am denumit ziua aceasta astfel, căci, acum, după cele trăite ieri, am înțeles că, prin tine, eu reușesc totul. Că nu îmi permit să cad în umbrele ascunse din mine și că e bine să le îmbrățișez și să le iubesc. „Este timpul să îți dai seama că ceea ce contează nu este ceea ce vezi, ci ceea ce simți.” Ziua aceasta mi-o dedic mie, curajului de a înainta, de a crede în mine, de a mă ridica din gropile în care mă împiedic și în care cad, de a mă cuprinde cu brațele deschise înspre a-mi încălzi și topi ghețarul pe care, uneori, în liniștea mea cu mine, îl identific ca fiind încă prezent.

Între Planeta Inimii mele și Planeta inimii tale, nu este cale lungă. Este distanță de un „hug” din spațiul empatiei și al iubirii față de OM. Azi, îmi ascult inima și fac ceea ce îmi spune, chiar dacă recele și rigiditatea minții se opun de multe ori. Mă ating, mă simt și mă accept. „Numai inima poate vedea bine.” Azi, sunt eu, OM cu ziua lui.

Drăguț…

Drăguță și drăguț, îmi doresc să facem un DRAG mai mare împreună, între planetele inimilor noastre să fie o punte puternică, construită cu nuclee vii, active și încrezătoare. Îmi doresc să ne susținem planeta comună prin acest crez: în această lume, în care de multe ori uităm să ne privim cu adevărat, cred că „nu se vede bine decât cu inima”, iar conexiunea autentică se naște atunci când înțelegem că suntem cu toții într-o călătorie comună. În fiecare zâmbet, în fiecare gest, în fiecare cuvânt, se află puterea de a aduce schimbări semnificative în viața celor din jurul nostru. Crezul meu ești tu, OM.

Conexiunea care înflorește din empatie, iubire și respect sunt primordiale pentru mine și doar împreună putem construi o lume mai bună.

Planetar.

OM