Ziua 207 – Vrem, dar nu știm să îl spunem: „DA, accept!”

Azi, în ziua 207, simt că e bine să împărtășesc cu voi ceva ce de foarte mult timp mă provoacă să schimb un pattern distructiv pentru noi femeile: vrem să ni se facă, vrem să primim, vrem să fim ajutate, să fim susținute, dar, din nefericire, încă din copilărie, am preluat de la mamele noastre VITEJIA. Și nu știm să acceptăm ajutorul bărbaților, care intră în viața noastră ca să li se permită să își folosească Testosteronul în mod sănătos și în direcția potrivită pentru ei. Noi știm să spunem NU! Și ce trist este că îl spunem cu foarte multă naturalețe și ușurință. Cine pierde, cine câștigă? Cui îi mai plăcea să i se spună Super-Woman? Mie DA! Dar vreau să învăț să îmi placă să mi se spună: „Amazing WOMAN”.

Sunt acasă. Beau un digestiv și mă rog să mi se liniștească intestinele, după Chili Sin Carne, pe care l-am mâncat aprope de orele pranzului, după ce am făcut tura de 31 de km cu Ashtanghita. În stânga mea, este pianul stingher al lui Maylo, neatins de aproape doi ani, iar în dreapta mea stă cel ce azi m-a învățat să spun DA, mai puțin timid și firav decât acei DA pe care i-am spus iubiților mei din trecut. Nu e ca și cum aceștia nu s-ar fi oferit să mă ajute cu muncile masculine de prin preajma casei, e că eu nu am știut să primesc și să accept cu toată convingerea că fac gestul cel mai potrivit pentru mine, dar și pentru nivelul lor de Testosteron, acceptând ofertele lor de a-mi degreva toate aceste sarcini care, recunosc, nu mă bucură și nu mă reprezintă. I am WOMAN! Vreau să stau și să îl privesc admirativ cum ăși folosește în mod constructiv mușchii și hormonul masculin în direcții benefice pentru amândoi. Eu pot să îi ofer după răsplata, acele acțiuni care îl provoacă, îl incită și îl fac să mă susțină din nou și din nou cu tot ceea ce înseamnă munca masculină potrivită lui, nu mie.

Și da, simt că m-am născut să nu le fac pe toate, ci că m-am născut să fiu în energia mea feminină cât mai mult. Azi, fiind o zi încărcată, cu din acelea care îmi plac și pe care ador să le fac, nu am mai avut timp și nici dispoziție să execut sarcini masculine, precum tunsul gardului viu, al copacilor și al strânsului după executare. Amore Mio este omul acțiunii: când spune că face ceva, FACE! Nu mă întreabă prea multe despre când, cum, cu ce, de ce, cât… Este BĂRBAT sută la sută și astă îmi permite mie să încep, în sfârșit, călătoria esențială și adevărată către destinația FEMEIE cu adevărat.

Mai este ceva de spus?!

NU.

Dar DA, accept să fiu ajutată și susținută în tot ceea ce înseamnă această sănătoasă și echilibrată colaborare dintre bărbat și femeie: eu îți ofer priviri admirative, în timp ce tu faci ceea ce te înalță ca bărbat: acțiunea, atunci când vine vorba să oferi siguranță și sprijin femeii care te adoră și care îți perfuzează LINIȘTE și PACE în SUFLET.

OM