Ziua 324 – Pax Animi est Virtus Fortium, drag OM!

Este una dintre zilele în care îmi vine să cânt. Vouă nu vi se întâmplă să vă treziți, așa, dintr-o dată, cântând spontan, fără vreun motiv anume, doar dintr-un imbold interior? Mie mi se întâmplă. Și, când mi se întâmplă, uit și cum mă cheamă… pentru că devin, cu totul, o inimă cântătoare. Iar inima mea duce multe, simte mult și dăruiește infinit.

Astăzi este Ziua Mondială a Sănătății Inimii și simt să așez aici, în tihnă, recunoștința mea pentru OMUL care mă face să cânt, OMUL care a contribuit la echilibrul sufletului meu și OMUL care aduce bucurie în ființa mea. Dar, în același timp, simt să-i mulțumesc și acelui OM care, atunci când focul ardea prea tare în inima mea și ea nu mai știa de capul ei, a avut inspirația să apese pauza.

Tocmai am vorbit cu Amore Mio.
L-am întrebat pe WhatsApp ce iubește cel mai mult la mine.
„Toată ființa ta”, mi-a răspuns.
I-am spus că este un pachet cu „full perfection” și că iubesc să îl iubesc, pentru că, astăzi, mă iubesc pe mine însămi mai frumos, mai devotat, mai profund decât oricând. Și, da, încă mă mai întreb — sporadic, recunosc — cum de noi doi am ajuns să ne fim unul altuia aer, apă, pământ, spațiu și foc, toate în doze înțelepte și echilibrate. Și știu cum. Pentru că acest GOD al meu a avut grijă să-mi pună inima în armonie cu mine.

Și de aici a venit întâlnirea cu EL — acest domn fin, armonizat, când serios, când copilăros, exact ca mine. Organizat și impecabil în alegerile de viață.
Cum se face asta? Se face cu magie. O magie pe care nu mi-o pot explica până la capăt, decât pornind de la firul credinței și țesând din el fire energetice de borangic rupt din INIMA MEA.

Inima mea este astăzi sănătoasă.
Mi-a confirmat asta și doamna doctor Vladiana, directoarea medicală a viitorului magnific Institut de Longevitate din Timișoara. A spus că sunt bine. Și, din acea zi, pe cuvânt, am uitat de prolapsul de valvă mitrală și m-am concentrat pe inima mea — perfect echilibrată și armonizată cu interiorul meu, dar și cu exteriorul.

Aici, aștern o listă micuță, dar uriașă în însemnătate, cu acel OM care trăiește în inima mea, la loc de seamă:

• Mulțumesc, GOD-OM! Știu că din tine am răsărit aici, pe Pământ, o sclipicioasă plină de viață și curaj. Îți simt suflul în fiecare dimineață în care respir adânc.

• Mulțumesc, Tata! Sunt acel OM bun, pe care îl simt toți cei din jur, datorită empatiei și bunătății tale nesfârșite. Te port în ochii mei calzi. Ești și vei rămâne LUMINA MEA, farul acela neobosit de la capătul insulei… Îmi mângăi inima, să simți asta, tata… Să simți…

• Mulțumesc, Mama! Știu cum să mă port în lume, cum să-mi dezvălui gingășia, cum să vorbesc cu har, datorită reperelor frumoase pe care mi le-ai oferit și vorbelor tale de Duh. Sunt o mamă bună datorită ție. Iar tu ești cea mai bună mama și bunică! Te ador!

• Mulțumesc, Lua, fiica mea magnifică! Ești acea leoaică ce rămâne mereu dreaptă în fața alegerilor vieții. Îmi ești profesor de curaj și sursă de iubire necondiționată. Prin tine mă văd și pe mine și îți mulțumesc! Tu m-ai învățat să îți fiu o mamă mai bună, zi de zi, secundă de secundă și fără tine în viața mea, nu aș fi avut onoarea să port acest rol, simt acum.

• Mulțumesc, Maylo! Îmi iei ochii și inima cu discursul tău, cu inteligența și dezinvoltura ta. Oriunde ai merge, lumea îți va recunoaște strălucirea. Ești simplu, ești corect, ești inimos și plin de viață, disciplinat și pasionat. Cum să pot să nu îți cad la picioare și ție, simpaticule frumos? Tu și cu Lua sunteti aerul inimii mele!

• Mulțumesc, Fratelo! Datorită ție știu când să tac și când să vorbesc. Ești devotat, integru și plin de iubire. O versiune frumoasă a tatălui nostru. Rămâi aici mult, mult, mult!

• Mulțumesc, Adi! M-ai învățat să pot, să nu mă las, să cred în drumul meu profesional, să cred mai mult în mine ca și variantă independentă. M-ai sprijinit când eram jos și ai fost mereu acolo. Mulțumesc pentru cei mai frumoși copii și pentru toți anii, cu bune și rele. Ai contribuit esențial la forța care sunt astăzi.

  • Mulțumesc, Vale, pentru că îl faci fericit. Meritați inima voastră comună. Așa să vă văd mereu.

• Mulțumesc, Amore Mio! Ne cunoaștem de nici șase luni mai bine, chiar dacă ne știm de peste zece ani, timp în care am fost amici buni, dar te simt ca și cum te-aș fi cunoscut în alte vieți precum mă cunosc astăzi pe mine. Și da! Sunt îndrăgostită! Și da, nu-mi mai e teamă să spun asta. Este o îndrăgosteală matură, echilibrată, liniștitoare. Nu era în planul vieții mele să devin iubita celui mai apreciat patron de pizzerie și o pizza lover convinsă, dar era în planul sufletului meu să te găsească pe tine. Fix așa cum ești și îmi ești. Mă iubești exact așa cum sunt — fără adaos comercial și fără extra opțiuni. Și, din iubirea ta, am învățat să mă iubesc și eu mai profund, mai blând, mai recuniscătoare că sunt.

  • Mulțumesc părinților tăi, că te-au adus în lume! Azi ești reper de bunătate și demnitate pentru mine.

• Mulțumesc, Happy și Micha! Sunteți familia mea de suflet. Cu voi viața e mai echilibrată, mai caldă. Iubesc să vă pup și să vă simt alături în fiecare zi, să vă aud lătrând și mieunând. Ce bine că sunteți culoare!

• Mulțumesc, prietenele mele dragi, toate câte sunteți! Cu voi viața e și mai stabilă. Vom dansa pe străzi și la bătrânețe, așa, babe cuminți cu suflete nebune. Ne paște bătrânețea împreună — și ce bine se simte!

• Mulțumesc tuturor oamenilor care știu că sănătatea inimii mele se rezumă la: iertare, iubire necondiționată, puritate, bunătate și căldură, empatie și toleranță, înțelegere și ascultare.

Sunt, am fost și rămân: the little wild thing. Capra neagră de munte, grăbită să mai prindă pe retină încă o secundă de răsărit și una de apus în plus.

În final, dar cel mai important, vreau să mulțumesc inimii mele.
Ea poartă în ea urmele strămoșilor mei, adunate din războaie emoționale, mentale, fizice și spirituale. Și este completă și complexă.

Sunt: bunica mea deportată, în mine; tatăl cu handicap locomotor, în mine; străbunicii munciți până la epuizare, în mine; of-ul mamei mele, în mine; toate la un loc.

Dar, mai presus de toate, sunt EU. Și, pentru că îmi dau voie, clipă de clipă, să nu uit cine sunt — în cel mai autentic fel al meu — inima mea trăiește.