Ziua 61 – Om în OM egal cu OMOM sau MOMO (partea 1)

Îmi place mult să scriu. Nu degeaba am ales la 18 ani să merg la Jurnalism și Comunicare ca primă facultate. Aș fi rămas în domeniu, dacă nu mi-ar fi fost spulberate idealurile și aspirațiile de mic scriitor aflat la început de drum. Ceea ce mie pe la vârsta de 22 de ani mi s-a întâmplat, în domeniul acesta de activitate, voi spune în altă zi din Jurnal.

Azi, am încropit ceva împreună cu M., talentat OM, scriitor care a publicat recent cartea SENSURI – Suflet în armonie și în echilibru, Jurnal de inspirație și de acțiune. Vă las să vă încântați cu textele lui și pe OM-BLOG. Astfel…

„Omul este o combinație spectaculoasă între haosul de pe desktopul unui adolescent și precizia unui ceas elvețian stricat, zice Marius, OM-BUN de la Deva, proful de karate, pe care l-am cunoscut într-o vară, în timp ce mă întorceam cu fetele de la retragerea de yoga de la Lelese. Eram în benzinărie, în orașul lui, să bem o cafea și să alimentăm și apare acest OM înalt, privindu-mă cu multă mirare. Eu nu știam de unde să îl iau, căci structura lui nu îmi părea cunoscută deloc. Enigma mi-a elucidat-o chiar el: mă știa de pe Facebook – EVIDENT:)) – unde, spunea pe atunci, mă urmărea cu admirație în evoluția mea ca OM în domeniul YOGA. De atunci, eu și cu OM-M. ne-am apropiat mult ca prieteni și am rămas în acestă conexiune frumoasă, astazi, scriind, iată, cea de-a doua zi împreună pe BLOG – OM.

Marius este foarte talentat și simt că înțelege viața foarte aproape de înțelegerea mea pentru ea. Spațiul autentic BLOG-OM a devenit, prin intermediul lui Marius și al colaborării mele cu el, un spațiu unde primesc cu dragă inimă pe oricine dorește să încerce această experiență de Journaling Virtual, o formă de terapie extraordinară pentru apropierea de sine.

Este ziua 61 din Jurnalul autentic de OM deschis și mă bucur de atmosfera caldă de la Guau, cafeneaua-bistro unde beau un latte mare delicios.

Marius spune despre YOGA noastră așa, frumos: „Yoga, însă, vine să ne spună că această dezordine aparentă are sens. Omul nu este doar o simplă ființă; este o operă de artă în lucru, un bulgăre de zăpadă care se rostogolește pe dealurile existenței, adunând tot ce întâlnește în cale: zăpadă, crengi, pietre, și, ocazional, câte un elastic de păr rătăcit. Pe scurt, devenirea omului spre statutul de OM (da, cu majuscule) este un proces pe cât de ridicol, pe atât de sublim. Această călătorie merită amprentată prin analogii care ne vor face mintea să zâmbească și sufletul să tresalte.

Bulgărele proaspăt – Omul începător.

La început, fiecare dintre noi este un bulgăre mic și aproape perfect – un fel de prototip, care așteaptă să fie testat. Nimic complicat, nimic suprasolicitat. Dar, exact aici, începe comedia cosmică. Bulgărele nu stă liniștit, ci este împins într-o rostogolire inevitabilă. În loc să ne mulțumim cu starea de început, ne trezim căutând răspunsuri la întrebări absurde precum: „Care este scopul vieții?” sau „De ce îmi cade părul din creștet, dar îmi crește pe nas?” – bună asta Marius:))).

Yoga vine și spune: „Hei, bulgărelule, în tine e mai mult decât zăpadă! Ai potențial să devii o ființă iluminată!” Dar cine ascultă? Omul, fiind omul, continuă să se rostogolească în grabă, mai preocupat de micile drame cotidiene decât de marile adevăruri universale.

Și să ne înțelegem de la început. Eu, MB, nu știu Yoga – dar mă știe ea. Tot eu, MB, nu știu viața – dar mă știe ea. Și cu acestea rostite….să ne rostogolim mai departe”… Cât de frumos se joacă Marius printre litere și cum le echilibrează în înțelesuri pe toate. SENS aș spune chiar și acolo unde este vid în sens.

OM-Kiwi mă doresc…

Sunt într-o formă de necuprins în figuri geometrice, acum. Nu mă pot numi altfel decât o combinație imperfectă de păr razvrătit, haine alese deloc pe sprânceană, adidași ușor amprentați cu nămol, colanții de la haryoga.ro preferați, în culoarea neagră, și o geacă îmblănită, lungă, care să îmi țină de cald pe vremea asta prea udă pentru preferințele mele. Sunt în formă de inimă, de semilună, de nor, de curcubeu, de fiică, de mamă, de iubită, de femeie cu F mare, cum tocmai mi-a spus Om-Proful, care mă cam place, cam da cred. Aș vrea uneori să fiu asemeni miezului unui kiwi. Mă fascinează culoarea verde a sa, apoi lumea lui interioară, în care stau în siguranță semințele negre, micuțe și aranjate perfect în miez. Aș vrea să am pielea aspră și maro asemeni lui, deloc atrăgătoare în exterior ochilor lumii, dar fascinantă și minunată în interior, iar gustul să îmi fie atât de complet, încât dulcele și acrul să ofere experiența gustativă de neuitat în inima lui OM și în memoria cavității lui bucale.

O ascult pe Natalie Imbruglia cu „Torn” al ei și mă întreb dacă mă regăsesc în aceste cuvinte. Mâine, revin în OM-ul meu deschis înspre a-mi primi întârzierea, înălțimea, culoarea, forma imperfectă, nebunia și furia, agitația și pacea, culoarea și durerea, veselia și fricile: „Illusion never changed into something real…”.

Dar eu îmi doresc, visez, I have FAITH in YOU, GOD. Make it Reality…

Partea 2-a din OMOM sau MOMO, mâine, în ziua 62.

Stay amazing as a KIWI, OM!

OM