
Ziua 73 – Mulțumesc! Te iubesc!
Ziua 73 este aici și eu sunt în pace. Una dintre prietenele mele din Oradea mi-a scris adineauri că se vede că sunt îndrăgostită. La mine îndrăgosteala de viață este mereu evidentă. Cine mai dansează ziua în amiaza mare în timp ce face spaghette carbonara pentru copiii săi, ori cine zâbește la lumea necunoscută din magazin, d epe stradă, ori din cafenea, doar așa, pentru că știe că bucuria și zâmbetele pot fi ca și bolilele infecțioase, virale. De dimineață, am dus copiii la școală, iar mai apoi am mers la Cafeneaua „acas” din zona Bălcescu, unde am savurat un cappuccino. Atmosfera pariziană a cafenelei m-a fascinat: miros de Lisabona datorat micuțelor patiserii speciale, alăturat combinației de cafea proaspăt măcinată, atinsă cu blândețe de prospețimea unui Quiche Lorraine cu spanac, în fața căruia mi-au salviat de poftă ochii. VIS. ARTĂ. CAPODOPERĂ în simțurile mele, ce să mai. Și cum să nu-i zâmbești cu bucurie și lui OM C., pe care l-ai întâlnit spontan unde nici nu te-ai fi așteptat că o vei face.
După cafea am mers la S., unde în fiecare miercuri dimineața am clasă rpivată de Yoga. Și, azi, m-am decis să fie despre ea pagina mea d ejurnal, pentru că S. este parte din mine.
Mulțumesc! Te iubesc!
Este trecută în agenda mea telefonică astfel: „Mulțumesc! TE iubesc!”. Astăzi, am primit un val de inspirație dimineață, chiar din momentul în care am pășit în casa lui S. și am simțit o explozie de lumină și de bucurie. Am mirosit intens mandarinele și lămâile proaspete aflate într-o cutie chiar la intrare și asta s-a simțit în mine ca un răsărit de soare, care îți face ziua mai frumoasă fără să îți ceară nimic în schimb. Și, atunci, mi-am zis: „E momentul perfect să scriu despre ea!” De ce? Pentru că S. este pentru mine o sursă continuă de inspirație, un fel de rază de soare în viața mea. Dovadă sunt și cele peste zece minute în care, de dimineață, am râs și ne-am amuzat cum numai noi două știm să o facem: ca-n filme. DE la S. am aflat despre cea mai bună cafea din lume și tot de la S. știu povești orientale prețioase, pe care la rândul meu le voi transmite mai departe lui OM.
Little Buddha – S.
S. e ca un mic Buddha, un OM-Intelept care nu se grăbește niciodată, dar care în fiecare clipă face acei pași mici dar siguri spre adevărul său. La fel ca și Sidharta Gautama, care căuta să înțeleagă esența vieții, așa și S. este o ființă curioasă în această călătorie interioară a descoperirii Sinelui. Și nu, nu glumesc! De fiecare dată când mă uit la ea în timp ce practicăm împreună Ashtanga Vinyasa Yoga, văd în mișcările ei nevoia de a se mișca, de a crea fluiditate în dinamică, de a înțelege cum ar putea să se conecteze mai bine la corpul său.
Casa ei este un muzeu viu, plin de povești și de înțelepciune, iar fiecare obiect de acolo pare să îmi șoptească lecții de viață. Este un loc sacru, un colț de lume în care fiecare piesă are o poveste, iar eu sunt atât de norocoasă că am ajuns să îl descopăr. „Fiecare obiect este o oportunitate de a învăța, dacă știi să-l privești cu ochii unui înțelept” – și exact așa mă simt eu de fiecare dată când pășesc în casa ei. Desigur, S. este OM-Intelept, dar este și un OM care știe cum să mă mustre din priviri – acea privire de înțelepciune care spune „știu că ai greșit, dar nu-i nimic, este doar un pas în călătoria ta”. Căci, așa cum spunea Buddha: „Tăcerea este sursa tuturor adevărurilor”. Și, pentru mine, privirea lui S. este mai înțeleaptă decât orice cuvânt ar putea fi vreodată rostit de către ea. Cu fiecare zi care trece, îmi dau seama că suntem surse de inspirație una pentru cealaltă.
Și acum, pentru că astăzi am simțit că este momentul potrivit, vreau să închei acest jurnal cu o practică pe care S. mi-a învățat-o – o practică de vindecare și de iubire. Meditația Ho’oponopono, care a devenit un fel de mantra a inimii mele. Este simplă, dar extrem de puternică. Iar pentru tine, S., care ești mereu acolo, ca o lumină, vreau să îți spun, așa cum spunea și Mahatma Gandhi: „Călătoria de o mie de mile începe cu un singur pas.” Iar acest pas, pentru mine, începe cu aceste cuvinte: „Îmi pare rău. Te rog, iartă-mă. Mulțumesc! Te iubesc!”
Și pentru fiecare clipă petrecută alături de tine, S., aceste cuvinte sunt tot ce am de spus, acum. Dar simt și știu că de undeva, dintr-un spațiu pe care îl credem posibil amandouă. sufletele noastre se cunoșteau de dinainte.
Namaste, OM-S. Mulțumesc! Te prețuiesc!
OM