Ziua 72 – OM sărac, OM bogat
Îmi aduc aminte că, în urmă cu foarte mulți ani, să fi avut maxim 16-18 ani, oricum știu că eram cu vârsta în zona adolescenței, mă prezentam destul de dezechilibrată emoțional. Nu aveam, însă, cui să spun și cum să mă plâng, pentru că părinții mei treceau printr-o perioadă de grea încercare: tata nu se simțea bine, iar piciorul lui bolnav era cu grad de risc de amputare. Ei, această etapă alertă psihic din viața noastră familială mă prinsese pe mine amorezată de un baiat, pe care țin minte că îl chema O. și că era coleg de-al nostru de la liceul cu profiul sârbesc, alăturat CNB-ului, unde studaim eu.
Greu a fost să nu îmi pot exprima iubirea, să nu o pot discuta cu mama, să nu pot să găsesc spijin și umăr, să nu am cui să mă destăinui, înspre a-mi face fiorul dragsotei mai ușor de respirat și de purtat. Așa cum a venit starea de îndrăgosteală, a și dispărut, deci nu neaparat am dus-o în mine pentru foate mult timp. Faptul că această etapă din viața mea a corelat cu perciolul care îi periclita complet calitatea vieții tatălui meu, adică eu pe atunci nicio clipă nu putea să îmi imaginez că tata ar putea rămâne fără un picior, m-a zdruncinat bine. Vă dați seama ce conștientizări aveam încă de la vârste atât de fragede, in care cortexul meu prefrontal era încă pe la început de maturizare?
L. are parte de toată înțelegerea mea de OM-MAMĂ
Azi, în ziua 72 din Jurnalul meu autentic de Om-Asumat și curajos, liber înspre a-și trăi viața din iubire pentru OM și aproape de nevoile sale reale, am simțit că vreau să scriu despre cât de bogată mă simt în inimă, cu toate cele pe care le am acum, mai ales cu cei doi copii ai noștri, care îmi trasează zi de zi o linie directoare către SUFLET, dar care nu mă lasă să mă pierd prea tare din raționament. L. este îndragostită și asta mă inspiră să fiu o mamă de adolescentă așa cum mama mea nu a avut ocazia să fie cu mine.
O observ pe L. de la distranță și îi surprind din cand în când zâmbetul ștrengar, asezat pe inocența unui chip îngeresc, curat și bun, care încurajează la IUBIRE de OM. Simt că este iubită de către băiatul cu care se întâlnește și care pare că o prețuiește cu adevărat, iar eu trăiesc prin ei iubirea adolescentină, care m-a ridicat să văd mai presus de orice ochi ai lumii cât de bigată m-am simțit atunci, când piciorul tătălui meu a fost recueprat. Tata a rămas cu ambele picioare până la moartea sa. Eu am rămas cu o iubire netrăită, stinsă de nevoie, dar trăită cu patosul unei adolescente pasionale și curioase, acum. Alături de Înălțimea Sa.
Un OM echilibrat, în patru pași, este un:
1. Un OM care nu este sărac.
2. Un OM care are relatii sociale de calitate.
3. Un OM cu reziliență emoțională, resursă necesară în fața provocărilor vieții.
4. Un OM AUTENTIC, care are curajul să își trăiască viața ascultând de vocea sa interioară – Marele Maestru.
OM