Ziua 43 – Am învățat o lecție importantă în 2024

Nico-OM, nu te mai îndrăgosti atât de ușor și în niciun caz nu te mai îndrăgosti de cel ce nu cântă aceeași melodie ca și tine. A fost un AN GREU. Era să cad într-o mică prăpastie, căci. Prin luna mai, nu mă mai simțisem atât de dezumanizată, de desensiblizată și de rece de la divorțul de A., încă din 2020. Au fost 12 luni complexe, încărcate, cu multe bucurii, dar și cu multă tristețe. Aș spune că a fost un an care nu m-a lăsat să respir așa cum credeam că mă va lăsa, atunci când mi l-am proiectat, în decembrie 2023. Relația mea cu R. nu a funcționat mai deloc în acest an. Am fost tot mai străini unul de celălalt, consumați și obosiți să tot încercăm să convingem Universul că noi merităm să fim împreună. El a finalizat 2023-ul cu o mică depresie, cred eu. Nimic pe plan profesional nu îi surâdea, financiar nu reușise să se stabilizeze deloc, iar eu eram părtașă la un declin emoțional al amândurora, fără să pot acționa în direcția reconstrucției.

Apoi, în 1 ianuarie 2024, am primit un apel telefonic de la mama, care mă anunța că a cazut și că o doare tare șoldul. În aceeași zi, mi-am lăsat copiii singuri acasă și am fugit să vâd ce este cu ea. Avea șoldul fracturat. Toată ziua de luni, 1 ianuarie, am petrecut-o cu ea si cu R. la Urgențe. Mama a rămas internată acolo pentru o săptămână, iar eu am fost lăsată de R., care trebuia să se întoarcă la copiii lui, în Arad, aceștia fiind în cea mai mare din timp cu el.

Uf, greu era să accept faptul că nimic din ceea ce mi-am propus să reușesc în 2024 din punct de vedere sentimental, nu se concretiza ân viața mea. Dar…

Sunt Colibri din nou în lumină

Azi, este ziua 43 din Jurnaul meu autentic și real, iar eu sunt pe două picioare, mama mea este complet vindecată și viguroasă, R. este în acceptarea deciziei mele din 17 septembrie 2024, copiii sunt în liniște cu mine și cu familia lor, prietenele mele sunt aici, cunoscuții mei de suflet, cei ce mă simt și mă văd, nu au plecat, eu sunt cu mine în conexiune și iubire de sine mai mult decât am fost vreodată, dar mai este ceva…

În urmă cu ceva vreme, Colibri s-a oprit și a dat din aripi pe loc, curioasă și nerăbdătoare. Și-a deschis inima. A început să se reîncălzească și să simtă, să radieze lumină cître necunoscut. A realizat că nu este de gheață și că viața merită o Colibri roz, veselă și plină de iubire, așa cum s-a întrupat pe acest Pământ. Eu nu renunț la oameni sau la relații, decât atunci când simt că în niciun fel nu reușim să ne învățăm reciproc cântecele vieții fiecăruia, ori că nici măcar nu încercăm să le înțelegem conținutul spiritual.

Cu numărul 43, înecepe evaluare lui 2024. În fiecare zi, voi expune marile lecții ale lui.

Să fim Cer, să fim Pământ, să fim Soare și să fim IUBIRE. Să practicăm compasiunea și acceptarea, așa cum ne-au fost proiectate, încă de la naștere, în celule. Noi funcționăm cu acest combustil făra de care ne pierdem sensul în viața.

CONEXIUNI să fie multe în 2025, plus SĂNĂTATE. Please, GOD!

OM

Etichete: