Ziua 71 – Ne irosim inima…

… Zi de zi, privim inconștienți și superficiali cuprinsul unui univers paralel cu cel al existenței noastre. Aici, nimeni nu își înțelege Creatorul, pentru că nici Creatorul nu își înțelege creația. Și, dacă a creat-o atat de vulnerabilă și de sensibilă la intemperii, de ce nu i-a făcut și un program de restaurare? Ce absurd…

Este Universul celor bolnavi, al acelora ce ieri erau bine, asemeni nouă acum. Este lumea acelor OAMENI care mâncau liniștiți și fără prea mari griji pentru ziua de mâine la masa din bucătărie, acei oameni care se bucurau de liniștea în familie, de zâmbetele și de chicotelile copiilor lor, ori de serile romantice în doi.

Azi, privesc către Universul de neînțeles al ființelor ce s-au îmbolnăvit peste noapte. Veți spune în mintea și în sinea voastră că nu, nu s-au îmbolnăvit peste noapte. Dar eu vă spun spontan să nu cutezați să gândiți așa. Vă indemn să fiți UMANI, să fiți OM asemeni celui ce și-a aflat vestea îngrijorătoare, care îl împinge să strângă fonduri, să își facă planuri cu ce poate să își vândă substanțial, înspre a-și plăti operațiile, tratamentele, extensia vitală… Extensie de viața necesară peste noapte…

Le irosim pe toate, începând cu INIMA…

Poate mai are opt luni, poate un an, ori poate are mai puțin de trei luni. Iar noi ce facem acum, aici? Le irosim pe toate, începând cu inima, cu iubirea, cu cel mai de preș dar de la Divin, cu OM.

Așadar, azi, eu Nico-OM sunt pe deplin recunoscătoare că sunt aici, încă bine. Vreau să mă bucur de fiecare secundă și să fructific fiecare răspuns, câștig, notă, zâmbet, pierdere, rază de soare, conversație cu un alt OM, prezența lui L. și a lui M. în viața mea, să mă bucur de apă, de pământ și de iubire de OM. Azi, simt că doar prin iubire și către iubire mai putem salva din superficialitatea și ignoranța strgătoare la cer, care ne caracterizează…

Să fii IUBIRE de OM și prin IUBIRE de OM să fii alături de acel OM care nu știe cât… o lună, un an sau poate maxim doi…

OM