Ziua 67 – Oh, ma Durga! „Că ești sexy as Hell, că îmi completezi nebunia…”

Ulala! Hai, că de prea multe zile sunt cam serioasă pe aici, pe OM-BLOG, și, ce norocoasă sunt că, azi, mi-a revenit nebunia faină și piperată, atinsă cu acid citric numai bun la gust pentru vârful limbii, îmbibat în zahăr de trestie, mângâiat cu stropi de gref, care să mă facă o Durga completă, așa cum îmi spunea că sunt, mai demult, unul dintre maeștrii mei. OM-INIMĂ mi-a spus că sunt și că tot ceea ce exprim denotă acea formă sclipitoare de ființă, pe care numai o baghetă magică o poate conține în molecule, cu fiori de sirenă oceanică, îmbălsămată de spuma albă, pură și moale la atingere a idealului ei în viață: Hocus-Pocus
Eu zic că sunt un soi de drac împielițat, cu inimă de înger eliberat de cătușele diavolești, ce nu caută să se mai inspire din viața anostă pământeană, din OM-Mediocru, lipsit de aspirații înalte, de mașinile umane care se trezesc pe ceas și se culcă cu stress-ul în perfuzie continua, ori de cel ce joacă teatrul ieftin pe scena vieții, pentru a-și atinge scopul machiavelic.

Este ziua 67 și m-am lăsat inspirată de un joc de cuvinte, de un joc de priviri și de o conexiune cum rar se mai poate, cred eu, în lumea noastră, un Megalopolis structurat în dezechilibru, fără înțelesuri de niciun fel.
Totul a început cu un gând, cum mai toate se întâmplă și cum pe mai toate le atragem…

Am cerut o Înălțimea Sa…

Nu căutam iubirea când te-am întâlnit. Credeam că am lăsat în urmă orice speranță de a găsi acel „ceva” care să mă împlinească. Căutam doar conexiune, o fugă dintr-un trecut ce mă strângea, o evadare dintr-o relație care mi-a ars sufletul până când aproape că nu mai știam ce înseamnă iubirea adevărată. Ceva fizic, ceva ce îmi putea aduce doar senzații, fără promisiuni, fără povară. Dar tu… tu ai fost diferit. În ochii tăi nu am văzut doar dorință, ci un întreg univers al unui OM, care știe ce înseamnă să iubești și să te regăsești prin iubire. Da care totuși fusese lovit brutal de către viață însăși. Am cerut o Înălțimea Sa. Nu ca să fiu cucerită, ci ca să mă înalți la o conștiință mai elevată, la un nivel de iubire ce transcende, ce mă sprijină să evoluez. Vreau să simt cum învăț de la tine, cum tu îmi deschizi ochii spre acea lumină pe care am simțit-o doar în visuri. Nu sunt pregătită pentru iubirea clasică a unui cuplu – vreau doar să îmi înțeleg dorințele, să fiu ghidată, să mă simt învăluită de energia ta fără frică. Poate că ceea ce caut eu nu este iubirea ideală, ci doar un refugiu al simțurilor, o întâlnire între două lumi care se potrivesc la un nivel subtil, mai mult decât în cuvinte. Iar tu, fără să vrei, mă faci să îmi doresc mai mult.

Timpul nostru, o secundă eternă…

Știu că nu mă întrebi niciodată ce voi face cu toată iubirea pe care mi-o oferi, dar nu e nevoie să o explic. Căci în tine am găsit inspirația, în fiecare gest al tău, în fiecare cuvânt nespus. Este ca în acea scenă din filmul „The Notebook”, când Noah o iubește pe Allie și când, în sfârșit, își dau voie să fie împreună, fără să se mai gândească la viitor sau la trecut. Aș vrea ca noi să fim ca și ei – să trăim fiecare clipă ca și cum ar fi ultima, fără a ne teme de ce o să mai vină Și, în această îmbrățișare, să nu avem nevoie de mai mult decât de prezentul nostru.

Un strop de AMRITA… (fragment refăcut, dintr-un text mai amplu, scris mai demult)

E ceva cu mine. Nu știu cine ești, știu doar că acum sunt pregătită să te primesc în lumea mea, în linii coborâte din curcubee. Nu vreau să știu mai multe decât cele pe care deja le știu. Ramâi mafiotul meu, cel imaginat atâția ani. Nu mă ajută să te cunosc în afara acestui spațiu imaginar. Vreau sa bei din mine și să beau și eu din mine cu tine. Interacțiunea aceasta și nebunia dintre noi mă fac sa cedez în fața nevoii de a înțelege ceva. Îmi place să stiu, să simt, să am adevărul în mână, de când mă știu sunt așa, dar, acum, tot ce vreau este sa uit de tot ceea ce știam că sunt până acum și să fie totul nou, altfel. Vreau să fiu a ta pentru o secundă. Într-o secundă cred că s-ar putea scrie multe în celulele mele. Ar rămâne un strop de nectar, de Amrita… Mi-ar reda viața și vitalitatea… Aș deveni din nou imună la prostia și imbecilitatea lui OM, care doar consumă din OM, nu îl și fructifică pe OM.

Te simt cum vrei și tu să te simt. Simt cum simți și cum cauți să mă ții cat mai strâns în secunda pe care ți-o dedic doar ție. Nu mă opun. Mâinile tale curioase de noi clipe mă ating… Îmi cauți respirația cu pielea. Ești aici. Chiar ești. Și vreau să gust din AMRITA…

Pentru longevitate, faceți dragoste! O spun statisticile că ne crește sanșa la o viața mai bună, mai sănătoasă și mai lungă.

A M I N pentru A M R I T A!

OM

Etichete: