Ziua 82 – Yoga este o conduită. Alertă de avarie!
Doamne, cât de mult iubesc „Rosa Branca” cântată de Mariza! Nicio altă voce nu o interpretează așa cum o face ea. Da, îmi place limba portugheză, îmi place Fado și o iubesc și pe Mariza, iar asta nu se va schimba, chiar dacă se schimbă multe în sufletul meu, căci totul este variabil ÎN TIMP ȘI ÎN SPAȚIU, IAR NOI SUNTEM OM. Acum, însă, îmi doresc să învăț să fiu constantă și dedicată, pentru că… pentru că este BINE și echilibrat, aproape perfect POTRIVIT pentru ceea ce sunt, am nevoie, pot să ofer și pot să primesc. Am spus aproape.
Dar, să nu o lungim. Am promis pentru ziua 82 un articol, un text, o poveste, o destăinuire despre profesorii de Yoga… și, cu mult curaj și cu demnitate, o scriu. Nu doresc să rănesc, să jignesc, dar trăiesc din yoga și doar din yoga, încă.
Am să spun așa: sunt perPLEXĂ. În ultimii ani, ceea ce văd în jurul meu este o lipsă crasă de respect a studenților față de profesorii lor. Cum să practici trei luni și, după trei luni, să faci un TTC de 200 de ore de curs de yoga recunoscut de Yoga Alliance și să îți pui tariful pe care eu îl am după 15 ani de Yoga? Sau, mai dur: cum să te apuci să predai Ashtanga Vinyasa Yoga pe ascuns, fără să ai vreun certificat și vreo recunoaștere? Eu nu aș putea, în viața mea, să predau ceva pentru care nu am certificare… Da, mă doare.
Voi, cei ce veniți mai nou în domeniu, sunteți, majoritatea, angajați și în alte părți. Eu și cu alți câțiva din orașul nostru trăim doar din Yoga. Am în medie patru clase de Yoga pe zi, mă mut dintr-o parte a orașului în alta, ăpetrec ore întregi la volanul mașinii, ofer clase personalizate pe sufletul fiecăruia, am colaborări de tot felul și pe toate le fac din iubire li din pasiune, mai presus de toate, ca să pot să trăiesc cât de cât ok. Predau cât pot de mult și fac reduceri de tarif tuturor cunoscuților mei, atât cât pot, și toată lumea poate să confirme asta. Sunt un OM înțelegător, serviabil, emparic și dedicat, și mereu am ajutat și o voi face mereu, mereu și mereu, fără oboseală. Dar azi… MĂ DOARE! Am fost aât de folosită: de către studenți, de către clienți, de către oameni de la are nu mă așteptam. Și, cu toate acestea, am rămas fermă și demnă, aici. Am continuat să învăț și să îl înțele pe OM, până la admirație.
Eu am avut tot respectul pentru profesorii mei, am avut o atitudine demnă și i-am onorat cu fiecare gând și cu fiecare simțire. Nu le-am dezonorat prezența în viața mea.
Aș vrea să existe facultatea de Yoga cu durata de patru ani, MINIM! De ce eu, ca să fiu ca voi, trebuie să fac o facultate de trei ani, plus masterat de doi ani, iar voi, voi să urmați un curs de șase luni, iar acela nici nu vreau să spun cum îl urmați, ca mai apoi să fiți pe piață cu același tarif pe care eu îl am și pe care îl susțin cu efort, după 15 ani de experiență în domeniu, peste 17.000 de euro investiți în știința mea, cu zeci de certificări și cu mii de ore predate în toate circumstanțele și către toate categoriile sociale?
Aș vrea un pic de respect și de bun simț. Faceți ce vreți voi, dar lăsați Ashtanga Vinyasa Yoga predat doar de cei ce au certificare. La fel și Iyengar Yoga. Sunt stiluri și abordări care au nevoie de multă trudă, multă muncă și multă dedicare. Nu pot fi reinventate, răstălmăcite și revizuite.
APEL! Vă rog, înțelegeți că Yoga este despre o anumită conduită: Yama și Niyama. Fără ele, ce căutați voi pe salteaua de Yoga? Căutați extravaganță? Căutați să fiți estetic bine? Să vă mai provocați un pic? Noi, unii dintre noi, suntem angajați în singura corporație din viața noastră: YOGA, dedicare cu totul. Și vă sugerăm și vouă, azi, cu mult curaj, cu asumare și din spațiul realității autentice: dați-vă demisia de la actualele joburi, care vă asigură traiul cu totul și deveniți instructori de Yoga doar, rămâneți cu venitul doar din clasele pe care le predați publicului. Ce ziceți? Ați putea? Yoga nu este o glumă! Este un domeniu complex și extrem de greu.
Unii dintre noi am ales să ne dedicăm viața către Yoga și nu mai suntem naivi sau docili, acolo unde simțim că munca noastră bine trudită este subiect de amuzament pentru unii.
Liga grea nu se lasă
Azi, aici, fac o declarație de AVERE:
Sunt Yoga. Am Yoga în conturile inimii mele. Trăiesc Yoga și aspir către a avea terenuri pline de Yoga în conștiința mea. Nu am bani de multe concedii, nici de home-office sau remote-uri cu același salar, pe plajele din lume. Câștig din PASIUNE și din DEDICARE totală pentru Yoga și nu îmi permit haine de sute de euro. De ce?
Ia de aici: conștiința Yoga impune o anumită conduită.
Amin și să le alinieze Universul cum e mai bine pentru toți. Eu rămân cu gura mare: o povestitoare yoghină, care nu a făcut, însă, rău niciodată nimănui și care va avea mereu urechi, ochi, umeri și SUFLET pentru toată lumea.
Bine ai venit în domeniul nostru. Acum, poți să îți dai demisia de la jobul extra și să devii angajatul tău, trăind doar din Yoga, ca să înțelegi. Te doare? E ok. Înseamnă că ai înțeles ceva. Că ești OM.
OM.