Ziua 92 – OM – Frate John – my amazing brother from the same mother

Este ziua 92 și mă gândesc la fratele meu. Proful are un frate alături de el, cu care are o relație stabilă, bazată pe respect și, am simțit eu, pe multă toleranță și dăruire. Admirabil, sincer. Am ;i eu un frate, despre care nu scriu prea des, pentru că și el este un discret, nefiind nici un mare fan al lumii virtuale, iar eu nu mi-am prea creat ocazia de a povesti despre el. I. este primul copil al familiei S., nume care se aseamănă aproape perfect cu numele scriitorului, ce a pus-o minunat în scenă pe eroina Vitoria Lipan. Și jur că și eu mă identific, din când în când, cu personajul acesta emblematic al literaturii noastre: femeia puternică, dârză și harnică, mama dedicată și riguroasă, parteneră devotată și motivată.

Parcă și mama este și așa, și parcă, din ce am auzit, și mama ei a fost tot așa. Pe semne că, pe linie maternă, am dobândit curajul de a rupe lanțurile și de a risca în momente de maximă cotitură ale existenței mele. Am asta de la Mariușca Cucereavăi, bunica ce a fugit din calea războiului, lăsându-și în urmă familia cu totul… Familia pe care niciodată nu a mai văzut-o după fuga ei. Curaj, nu glumă. Îi onorez ori de câte ori am ocazia, în inima mea, spiritul curajos, capacitatea de readaptare și scânteia Păsării Phoenix din ființa sa. Bunica pe care nu am avut ocazia să o cunosc, dar care se spune că era de o frumusețe rusească izbitoare, a avut toată speranța în fuga sa, reușind înfrângerea adversităților și renăscând din momentele conflictuale, din momentele grele. De teri ori în această viață, am fost și o Pasăre Phoenix, căci am reușit transformarea și reînnoirea, întrucât, deși am murit în interiorul meu, datorită pierderilor umane, am renăscut mai puternică și mai înțeleaptă, de fiecare dată.

Declarație pentru John-Baron

Ești fratele meu, OM-Frate! Vreau să știi că, în fiecare zi, gândul meu fuge către tine. În fiecare zi, îmi doresc să îți fie viața bună, să fii răsplătit pentru munca ta deosebită, pentru sacrificiile tale, pentru sufletul tău curat și dedicat, pentru empatia ta debordantă. Ești și vei rămâne cel mai bun frate din lumea aceasta largă, cel pe care, iată, nu am ocazia să îl am alături foarte mult, deja de prea mulți ani, dar care rămâne pentru mine un etalon de corectitudine, de moralitate și de etică. John, cel ce cu undița în mână simte că are lumea la picioarele lui, cel ce, când pune în farfurie mâncarea măiestrită de mâinile lui muncite și arse de uleiul încins, ori tăiate de cuțitele fine, servește Gioconde condimentate perfect și cu profilul de high standards cuisine, cel ce, cu cei mai frumoși ochi bărbătești din lume, ne cuprinde pe mine și pe mama cu iubire, ori de câte ori vine acasă, în vizită. Viața fără tata nu este ușoară pentru tine, nici pentru mine nu a fost din secunda în care am aflat vestea năucitoare la telefon, în acea zi spurcată de martie. Se apropie acea zi și se fac zece ani de când l-am pierdut pe tata amândoi…

Nu va fi o zi ușoară pentru niciunul, dar vreau să știi și să rămână scris aici, acum, așa: ești cel mai viteaz, cel mai dârz și cel mai bun frate din lume. Prin tine, se vede tata, să știi. Ești o oglindă a celui ce ne-a dat viață și ne-a făcut să nu uităm că omenia și bunătatea sunt și vor rămâne cele mai puternice achiziții sufletești. Și că sufletul este cel ce ar fi bine să ne ghideze fiecare pas în viața aceasta. Iar tu ai făcut așa. La fel am făcut și eu. Să facem lumea mai bună, John, și de acum înainte. Rămâi fratele meu iubit și blând, cu care urcam pe morminte, la frageda vârstă a copilăriei, pentru a fura corcodușele din pomii ce le țineau umbră corpurilor trecute în neființă. Rămâi THE BEST CHEF și THE BEST BROTHER FROM THE SAME MOTHER.

You rock și o să închei cu ceva ce îmi pare potrivit pentru această zi, conectată fiind la tine:

„Frații sunt ca niște păsări: nu pot trăi unii fără ceilalți, dar de obicei ajung să își ia câteva ‘pauze’ de la socializare.”

Apropo, mai ții minte când ne băteam ca orbii și când ne-a prins tata? Vai-vai, ce curele ne-am luat peste fund atunci, fiind de fapt și singura bătaie primită de la el. Și asta nu ne-a făcut traumatizați, nu John? Doar ne-a adus mai aproape unii de ceilalți.

Viva forever, fratele meu drag!

OM