Ziua 91 – Ce pot face eu pentru a ajuta lumea?

Este seară, liniște, mă simt în pace aici, acasă la noi, pe Margaretei. Alături de mine sunt toate variantele de Nico: de la Nico cea alertă, atentă la toți și la toate, la Nico cea care nu dă niciun F..K pe nimic. Dacă e rău sau dacă e bine, am încetat să mă mai întreb, ori să mă mai pedepsesc cu vină, vinovăție și teamă de a nu satisface așteptările inevoluaților. Nico este multe într-un singur corp și tentația de a mă identifica cu doar o versiune a mea nu mai există.

Este Ziua 91. Mama, draga de ea, a văzut pe FB că am anunțat faptul că ziua aceasta este deja pe Blog și a încercat timp de peste o oră să găsească și să acceseze articolul, fără soți de izbândă, că ci eu, între timp, mă luasem cu altele, cu cina pentru copii, cu ordinea și disciplina din casă și am uitat să îmi continui scriitura începută.

Unii ar zice despre mine că nu sunt spontană, că nu am acest curaj de a nu planifica din timp și de a nu organiza în detaliu viața și acțiunile din ea, dar se înseală. M-am schimbat mult, am scăpat de rigiditatea nazistă, care mă îndepărta de magia îmbrățișării naturaleții întâmplărilor inopinate, a deciziilor luate pe moment din pură intuiție și fără de regrete și de CARPE DIEM.

Un OM-Maestru în sufletul meu

Am fost la Oradea, la ziua Profului meu iubit. Nu este profesor de Arte, nici de Științele Naturii, ci este perfectul profesor de IUBIRE. Are o vârstă bună. Este vârsta la care începem să ne adresăm întrebările esențiale pentru viitorul nostru parcusr în viața. Am petrecut la casa fratelui său, din centrul Oradiei, unde s-au adunat unii dintre oamenii buni și esențiali din viața sa. L-am simțit fericit, împlinit și satisfăcut. El se iubește pe sine, îl simt centrat și stabil, iar dezechilibrele ori stilul de viață haotic nu îl caracterizează. Îl pot descrie ca fiind acel OM-Magician, care a avut bagheta potrivită pentru a-mi fermeca simțirea. Atunci când nu cred eu, crede el, iar varianta inversă nu există, căci EL CREDE ÎN NOI CÂT PENTRU O PLANETĂ divizată la infinit.

Azi, în drum spre casa, după petrecerea de la Oradea și clipele magice, demne de agățat pe pereții celei mai importante clădiri – INIMA -, la volan fiind, mă gândeam de ce este nevoie ca noi să contribuim zi de zi la a face lumea mai bună, la a o ajuta să evolueze, să crească. Primul lucru, care mi-a venit în minte a fost Siddhartha Gautama.

Dukkha – Suferința

Aș dori să va redau aici un mic rezumat al celui ce astăzi este cunoscut sub respecatabilul nume de Buddha. Am ales să fac asta, azi, căci în lumea aceasta, atât cât suntem în viață, este important, benefic și de bun augur să facem ceva bun pentru a ajuta lumea, în fiecare zi.

Siddhartha Gautama s-a născut în jurul anului 563 î.Hr. într-un mic regat din nordul Indiei, în familia unui conducător. Părinții lui, în special tatăl său, voiau să-l protejeze de suferințele lumii și l-au crescut în confort, izolat de realitățile vieții, pentru a-l pregăti să devină un mare rege. Totuși, când Siddhartha a ajuns la vârsta adultă, a început să descopere, într-o serie de ieșiri din palat, suferințele vieții: boala, bătrânețea și moartea. Aceste întâlniri l-au marcat profund și i-au arătat realitatea umană care, până atunci, îi fusese ascunsă. Această conștientizare a suferinței l-a determinat să renunțe la viața sa privilegiată și să plece în căutarea unei înțelepciuni care să poată elibera oamenii de suferință. A călătorit mult, învățând de la diferiți maeștri spirituali, dar a ajuns la concluzia că nici o practică extremă nu oferea răspunsul complet. În cele din urmă, meditația adâncă sub un copac Bodhi l-a dus la iluminare, înțelegând adevărul despre natura suferinței și despre cum poate fi depășită aceasta.

Buddha a descoperit că suferința (dukkha) face parte din natura vieții, dar că există o cale de ieșire din această suferință. Aceasta este cunoscută sub numele de „Calea celor Opt Puncte” și include practicile de înțelepciune, comportament corect și disciplină mentală, care ajută individul să ajungă la iluminare (nirvana).

Cum pot ajuta lumea? Prin COMPASIUNE…

Mesajul lui Buddha era că prin înțelegerea adevărului despre suferință și prin dezvoltarea unei minți calme și a compasiunii, oricine poate depăși durerea vieții și poate aduce o schimbare pozitivă în lume.

Buddha a dorit să facă lumea mai bună pentru că a înțeles că toți oamenii sunt prinși în cercul nesfârșit al suferinței, iar el a vrut să le ofere o cale de a se elibera. Credința sa era că toți au potențialul de a atinge iluminarea și de a trăi o viață plină de compasiune, înțelegere și pace interioară. În învățăturile sale, Buddha a subliniat importanța iubirii, non-violentei și conștientizării de sine pentru a îmbunătăți nu doar viața proprie, dar și lumea din jur.

OM, te rog, fă în fiecare zi din viața ta o faptă bună. Apoi, altfel îți va zâmbi viața interioară. I promise you that.

NAMASTE,

OM