Ziua 113 – OM îl inspiră, zi de zi, pe OM.

„Nașterea și moartea sunt doar puncte de trecere. În realitate, nici nu te naști, nici nu mori. Ești pur și simplu un pas într-un drum nesfârșit.” – Rumi

De dimineață, Anca, creatoarea logo-ului OM, mi-a scris că nu își explică de unde am atât de multă inspirație, care este sursa mea pentru a-mi scrie zilele. Mi-a spus că eu însămi sunt o sursă pentru ea de motivație și creație. Mulțumesc, draga mea Anca, căci și prin tine și tot ceea ce îmi ești ca OM, acest BLOG este susținut din izvorul inimii mele pline de recunoștință.

Sunt în living, aștept cumva să treacă orele și să ajung la controlul endocrinologic, programat pentru astăzi. Mi-am început ziua în lumină, căci, de dimineață, înainte de a mă ridica din patul de fier al dormitorului meu romantic, mi-am conștientizat respirația, simțurile și bogăția sufletului. De la TE IUBESC-ul de ieri, azi, acum, mă simt pregătită să reiterez ideea conform căreia noi ne inspirăm pe NOI.

Este ziua 113 și iubesc soarele de afară, care începe să ne destindă corpul și să ne readucă razele extinse și în interior. Ascunzișurile ies la iveală și umbrele se cer a fi descătușate, scoase la lumină, explorate, înțelese și integrate. Mi se spune că eu sunt flacăra care aprinde focul vieții, la Yoga. Pot spune că sunt un OM care se lasă, la rândul său, aprins de către OM, în apriga-i și jucăușa-i călătorie către cunoaștere și explorare interioară, cu opriri în viețile acelor suflete care îi provoacă sursele și care îl ambiționează să continue ceea ce a început. Ieri, mă gândeam că am ajuns deja atât de departe și că bucuria împlinirii acestui vis este pentru mine canalul energetic nesecat, care îmi deschide larg aripile, pregătindu-le pentru zborul curios prin lume, în fiecare zi a Jurnalului autentic de 365 de zile.

Laura, oh Laura, ce bine le zici tu!

O ascult pe Laura Pausini și retrezesc în mine momentul în care am spus ACUM, nu mâine, BASTA: a fost în dimineața unei zile încărcate de curaj, ambiție, motivație și multă încărcătură sufletească. BLOG OM a fost conceput atunci în inima mea și i-am promis puiului care avea să se dezvolte mai repede de 9 luni în cămăruțele inimii și ale creierului meu, înspre naștere, că o să îl susțin să se maturizeze și să rămână mai apoi pe viață în picioare. A fost în ziua de 11 noiembrie, când îmi scriam primele gânduri aici, în fața voastră, a tuturor. Copilul BLOG va fi lăsat să se miște singur prin lume, după ce va împlini vârsta de 1 an. După, se va descurca cu totul, asemeni unui OM de 18 ani, care se lansează într-o nouă etapă a existenței sale, după ce și-a acumulat cunoștințele necesare ca să înceapă construcția sa vizibilă în lume.
„Moartea este un refugiu pentru sufletul nostru; nașterea este un dar. Împreună, formează un dans al continuității.” – Khalil Gibran

Azi, aici, acum, las mărturie cât însemni tu pentru mine, drag OM:

Ești sursa inspirației mele, tu cu bune și cu rele.
Ești Luna și Soarele, care mă liniștesc și mă aprind, pe rând.
Ești atât cât trebuie să fii pentru mine, chiar dacă sunt dăți în care mi-aș dori să mă mai nasc o dată înspre a te înțelege mai bine.
Ești portalul către cunoașterea mea și chiar și atunci când te văd trist, inima mea știe ce să îți ofere și cum, dar și când să te mângâie de la distanță doar.
Ești comoara, pe care în fiecare zi sunt curioasă să o descopăr și de care sunt fericită că mă mai minunez un pic în fața frumuseții sale orbitoare, de fiecare dată când o descopăr.
Ești extensia mea în lume, o diviziune mult mai avansată în mulți dintre OM, care mă montează să urc pe muntele vieții fără timiditate.
Ești balsam pentru sufletul meu și datorită ție sunt eu OM-ul de astăzi.
Ești mult mai multe decât aș putea cuprinde în stelele toate pictate pe tavanul umbrelor mele.
Ești UNIVERSUL meu.

La bine și la greu, ca într-o relație UMANĂ sănătoasă și empatică, mergem cu toate forțele și sursele inepuizabile înainte.

Până la maturizare și lansare în lume…

În ZBOR descătușat.

OM