Zilele 199, 200, 201, 202 și 203 – Rimini 2025

Îmi pun căștile și dau liniștea mai tare.

Sunt înapoi acasă, după cinci zile de vis, petrecute în Italia, Rimini și împrejurimi. Am băut trei cafele azi, iar pe ultima mai-nainte, pentru a putea scrie zilele cu care am rămas restantă pe BLOG OM, datorită plecării, dar și pentru a putea învăța, căci de mâine începe sesiunea de examene la Masterat. Aici, în fața ecranului, atentă la cum mă simt, la ceea ce simt că doresc să transmit și la gândurile bune și blânde, la liniștea care mă animă și la bucuria îndeplinirii cu sens și cu rost a unei călătorii de viață unice, care mi-a deschis parcă o extra încăpere în spațiul inimii. Vreau să scriu despre întâlniri de neuitat, despre conexiune umană sinceră și autentică, despre evoluție și iubire, despre distracție și vivacitate, despre recunoștință și credință. Am călătorit alături de peste 30 de oameni în Italia, la Rimini Wellness 2025, poate cel mai mare eveniment de Fitness și Wellbeing din lume. Mă simt norocoasă, pe deplin împlinită și întoarsă acasă cu energia colorată care mă inspiră să îmi dau frâu liber creativității în toate aspectele ființei mele. De aproape două luni, sunt conectată profund la un suflet pereche, cum nicio clipă în toți acești ani ai mei de pe Pământ nu am fost. Este ceva ce tind să cred că rar se mai întâmplă în spațiul real. Este ceea ce am visat că într-o zi voi ajunge să trăiesc și să integrez în Univers, din spațiul sufletului meu. Să pot spune pentru prima dată că,în sfârșit am întâlnit acel OM cu care simt că sunt peste tot pe unde pășesc ACASĂ este ceea ce visam de când am divorțat. Când îl privesc, ochii mei își dublează lumina, iar corpul meu răspunde cu mesaje de pace și de împlinire totală. Zâmbetele se aștern peste tot în spațiul interior și binele și bunul capătă valențele iubirii necondiționate de nimic din ceea ce ne înconjoară. Parcă a fost dintotdeauna în mine, parcă mereu l-am avut ca parte din inima mea. Vreau să le trăiesc pe toate acestea cu naturalețe și să extind timpul în timp. Oare să fie el The ONE?

Episodul I – Să fii OM

Am pornit spre Rimini cu zâmbet în suflet și ochii larg deschiși către lumea din afară și din mine. Nimic de lăsat în urmă, totul de întâmpinat. Simțeam că mă așteaptă ceva sacru, dar jucăuș, profund și viu. Un spațiu al descoperirii continue. Un festival al omului care vrea să evolueze, să se cunoască, să se creeze. La Rimini, am simțit că omul e lumină. Că fiecare respirație poate fi un salt către sine. Că bucuria se poate învăța și că bucuria împărtășită vindecă. Că mișcarea, iubirea, cunoașterea, atingerea – toate pot deveni forme de artă. Și că cel mai frumos artist din lume este, fără îndoială, OMUL conștient. Mi-am făcut o promisiune: Să ridic această calitate – a fi OM – la rang de statuie în fața Universului. Să fiu prezentă. Să fiu plină. Să fiu vie. Să-mi construiesc din alegeri o scară spre lumină, până la capătul vieții acesteia. I-am cunoscut familia: o poveste demnă de integrat, de ascultat, de respectat. Am simțit alături de ei că sunt parte din mine și eu parte din ei. Pare mult spus, dar simplitatea și profunzimea cu care am respirat în ziua întâi a călătoriei noastre nu le-am mai experimentat până acum. Și sunt cea mai sinceră când rostesc asta. Am vizitat împreună cu Bimbi, Giorgio și Amore Mio orașul Ferrara, acolo unde OM-Complement și-a purtat mult timp pașii. Ce magie, ce cuvinte scrise în pereții clădirilor, ce senzație de apartenență la cadrul istoric cuprinzător… Am început să înțeleg mai bine italiana și să îmi doresc să o și vorbesc, dar nu mi-a și ieșit. Nici măcar până la finalul experienței Rimini 2025. Așa că, de-abia aștept să revin! Mai ales că Bimbi ne-e servit cu cel mai bun risotto cu vinete și dovlecel, pe care mai vreau să îl savurez.

Episodul II – Corpul meu, templul meu

A doua zi, m-a întâmpinat cu explozia vibrantă a Festivalului de Fitness. Mii de oameni, zeci de scene, o singură energie: dorința de a trăi cu totul. Am intrat în prima clasă de yoga – într-un spațiu cald, ordonat, viu. Trupul meu a înțeles imediat: e timpul să te întorci acasă. Postură după postură, m-am reîmbrățișat. Am simțit forța liniștii, frumusețea echilibrului. Apoi am rătăcit printre standuri. Inovație, tehnologie, gusturi noi, idei nebunești și geniale.
Era ca un oraș în care fiecare colț șoptea: ești făcută pentru mai mult. Am zburat – la propriu – în clasa de Fly Board. M-am ridicat între aer și apă și am știut: libertatea începe când alegi să nu te mai temi. Am râs, m-am jucat, m-am eliberat într-o sesiune de Beer Yoga, alături de Georgi și de Aura, prietenele mele dragi Am înțeles că viața nu e despre a fi mereu încordată în căutarea perfecțiunii, a ordinii permanente,  ci despre a fi sinceră cu tine: să te miști, să respiri, să râzi, să fii PUR și SIMPLU.

Episodul III – Împărtășirea: bucuria care crește

Seara, Rimini devine magie pură. Ne-am adunat cu prietenii, cu Om, cu inima deschisă și cu povești nerostite care pluteau în aer. O cină simplă, dar plină de esență. Râsete, ochi care se recunosc, atingeri subtile între suflete. Am simțit că nu trebuie să spun prea mult. Prezența e uneori suficientă.

După cină, ne-am plimbat pe faleză. Marea – complicele nostru tăcut – ne-a învățat că iubirea e ca valul: vine, cuprinde, și se retrage doar ca să revină mai profundă. Ziua a continuat în pași de dans interior. Energia mi-am dublat-o la o clasă de Cycling care mi-a înviorat tot corpul – mișcare pe muzică, ritm, vibrație. Apoi, Aerial Yoga – suspendată în țesături, am simțit că pot pluti între lumi. Și Pilates pentru coloană, care mi-a amintit că susținerea vine din centru, din verticala interioară. Iar când propovăduiesc depsre sănătatea fizică, mereu încep de la axul central și stabilitatea sa. Am învățat că a împărtăși experiența cu ceilalți amplifică lumina. Că suntem oglinzi unii pentru alții. Și că în oglinda celuilalt îmi pot vedea, uneori pentru prima dată, propria frumusețe. Și ce ușor se simte să nu te cosmetizezi, să nu îți pui extra straturi, ca să dai mai bine. Ce simplu și plin de satisfacție este să folosești doar apa, pentru înfrumușețare prin neutralizare!

Episodul IV – Intimitatea ca rugăciune

În nopțile de la Rimini, stelele parcă coborau mai aproape. Totul era cald, blând, complet. Trăiam o iubire reală, matură, jucăușă și profundă, cu Om – meta complementul meu, sufletul meu-pereche în vibrație, nu doar în poveste. Dacă până acum scriam desăre Yin și Yang, aici le-am simțit pentru prima dată curgând în mine, prin noi, în armonie deplină. O conexiune care nu cere, ci oferă. Care nu domină, ci susține. Care nu mistuie, ci luminează. Care amplifică pacea. Noaptea ne găsea în îmbrățișări tandre, în atingeri pline de intenție, în glume șoptite și în zâmbete adormite. Diminețile ne prindeau cu ochii în ochii celuilalt, într-o liniște care spunea totul: sunt aici, sunt cu tine, sunt pentru tine. Am trăit o formă de intimitate care e mai mult decât fizică – este în privire, în grijă, în atenție, în prezență. Și m-am simțit completă. Întreagă. Văzută. Recunoscută.

Episodul V – Eternul început

Ultima zi a fost, de fapt, un început. Un început al unei vieți trăite conștient. Am înțeles că nu trebuie să fugi nicăieri,
ci doar să te întorci acolo unde ai fost mereu chemată: în tine însăți. În prezent. În bucurie. În adevăr. Am plecat din Rimini cu sufletul ușor, dar plin.
Cu o energie jucăușă și demnă de admirat. Cu recunoștință pentru fiecare om întâlnit, fiecare atingere, fiecare privire care mi-a spus fără cuvinte: și eu sunt ca tine. Să fii OM – asta e comoara. Să trăiești în lumină, în adevăr, în iubire, în continuă învățare și creație este VALOARE. Aceasta este statuia pe care o ridic în fața Universului și nu din piatră, ci din gesturi, din zâmbete, din alegeri bune pentru sufletul meu.Eu sunt OM.
Și te invit și pe tine să fii. Fii cu totul!

Mulțumesc, Friends Arena, pentru oportunitate, mulțumesc prieteni, pentru clipele de neuitat, mulțumesc Providență, pentru viața superlativă și mulțumesc Amore Mio, pentru că mă recunoști în timp ce mă cunoști mai bine… Ce frumos a fost „în Bali”!:)

OM