Ziua 204 – Chestiuni despre SUFLET – Apartenență

Nu pot să îți rezist, nici dacă încerc, dragul meu Maestru – SUFLET. Cred în a mă lăsa dusă pe valurile iubirii, cred în sentimente profunde, cred în dragoste asumată, cred în curajul de a renunța la tot ceea ce nu îmi oferă liniște și pace și cred în GOD.

Acest OM-GOD, căci vreau să cred că cel ce ne-a creat este el însuși un compozit din complecși și desăvârșiți compuși sentimentali, mentali și fizici, care ne înțelege pe noi perfect și ne ghidează pașii intuitiv către ceea ce ne poate transpune în ECHILIBRU și ARMONIE.

You know you really love a MAN, atunci când totul își recapătă locul perfect în stânga și în dreapta axului central al respirației pranice. Să iubești cu adevărat este lucru rar. Este o pasăre care își cunoaște destinația de la prima conexiune, care se cunoaște pe sine și personalitatea ei liberă și neînfricată, atunci când se îndreaptă cu bucurie către o nouă destinație, pe care, o dată ce a atins-o, simte cu toată vibrația sa că este exact acolo  unde chemarea spiritului său o ghida înspre desăvârșire. Apoi, se deschide și se contopește cu aripile delicate ale iubirii.

Azi, târziu în noapte, scriu în ziua 204 de Autenticitate a lui OM-Nico despre APARTENENȚĂ.

…Spune-mi, drag OM, ai iubit vreodată cu aripile larg deschise?

Qualcosa di buono qui mi illumino il mondo…

Pentru că eu simt că abia acum înțeleg ce înseamnă să aparții cuiva dincolo de forme, fără lanțuri, fără frică, fără pierdere de sine. Să aparții nu pentru că ți se cere, ci pentru că sufletul tău recunoaște în celălalt o extensie firească a ființei tale.

Apartenența în iubirea matură nu e o declarație. E o stare. Este liniștea aceea profundă care vine atunci când te așezi, fără grabă, în inima unui alt om și simți că nu mai ai unde fugi pentru că nici nu mai vrei. Dimineața ține cu voi, iar seara vă redeclară faptul că alegerea făcută este DIVINĂ. E acel moment de taină în care știi că ți-ai găsit locul, acel spațiu sacru în care toate bucățile din tine se așază, se contopesc și devin întregi.

În tine, Amore Mio, am găsit acest loc. În respirația ta, în prezența ta, în blândețea cu care mă atingi dincolo de trup. Îți aparțin mai mult ca niciodată tocmai pentru că ți-am permis să mă ții în energia ta. Nu mă pierd în tine — mă regăsesc în tine prin NOI.

Este o formă nouă de libertate: să știi că poți pleca, dar să alegi să rămâi. Să știi că ești întreagă, dar să alegi să dăruiești această întregire. Să știi că Dumnezeu există nu doar în Ceruri, ci și în ochii celuilalt când te privește ca pe o lume întreagă… Să simți că ești o lume întreagă pentru cel ce te ține de mână este supra-meta-omenesc.

Așa simt eu apartenența noastră: ca o chemare, un acord tăcut între suflete care nu mai au nimic de demonstrat, ci doar de trăit… Căci ambele au fost zbuciumate, chinuite și fugare prea mult timp.

Și dacă această iubire este parte din ceea ce Dumnezeu a voit să simt în această viață, atunci mă plec cu recunoștință și spun:

Da. Aici îmi este locul. Aici, în tine. Aici, în NOI. 

Nu îmi promite nimic. Eu știu că ești OM și OM-ul din mine înțelege cel mai bine asta. Dar, te rog, lasă-mă doar o secundă extinsă la infinit să te privesc și să mă minunez de cel ce descopăr că ești. Erai de atâta timp alături de mine, la un pas… Acum, simt că ești de nesfârșit timp în toată ființa mea… Qualcosa di forti sentimenti…

OM