Zilele 218 și 219 – Tandem în scriitură – Gândește OMenește

Vis-a-vis cu OM Necunoscut și Curajos

O scurtă înșiruire de gânduri, despre gândirea pozitivă versus cea negativă, așa cum a fost împărtășită mai sus de OM Necunoscut, vine ca o undă de reflecție asupra felului în care mintea noastră ne modelează trăirile și realitatea.

Aici, partea acestui OM, care a propus spre dezvoltare în tandem un topic tare important și cu impact pentru dezvoltarea noastră interioară și exterioară:

Poate ar fi bine să încep cu definiția celor două gândiri, ca să avem cu toții un punct comun de plecare, și vedem apoi fiecare unde ajunge.
 – gândirea pozitivă: este o atitudine mentală caracterizată prin concentrarea asupra aspectelor favorabile ale unei situații, menținerea unei perspective optimiste și încrederea că rezultatele vor fi benefice, chiar și în fața dificultăților.
 – gândirea negativă: este o atitudine mentală dominată de pesimism, frică, îndoială și concentrarea pe aspectele nefavorabile ale unei situații, anticipând adesea cele mai rele rezultate.
Bun, acum că avem de unde porni, să purcedem în a argumenta un punct de vedere vis-a-vis la cele două tipuri de gândiri:
Din experiența proprie, din ce am remarcat la alți oameni, și într-un final din ce am reușit să-mi structurez prin prisma celor trăite până acum, gândirea pozitivă este exact la fel de nocivă sau inofensivă ca și gândirea negativă, ambele fiind extremele unui spectru larg de gândiri umane, gândiri declanșate în prezența stimulilor externi, și, de foarte multe ori, doar a stimulilor interni.
De ce consider asta, te-ai putea întreba, și bine-ai face.
Păi, pentru că cele două gândiri se bazează prin definiție, și în cele mai multe cazuri și în practică, mult prea mult pe percepții subiective decât pe elemente reale, cuantificabile, din punctul meu de vedere, că alt punct n-am.
Un alt argument pentru care consider că sunt la fel de nocive ori inofensive, e acela că rezultatul celor două gândiri arareori are ca și cauză respectiva gândire, ci rezultatul este cauzat de factori diverși, concreți, de multe ori în afara controlului celui ce folosește o astfel de gândire, doar că, și acum vine partea nocivă, respectivul rezultat, dacă corespunde gândirii respecitive, va contribuii la întărirea convingerii că ceea ce gândim este realitatea, și ne va face să continuăm acel mod de gândire, ignorând situațiile ce nu corespund.
Păi și dacă nu-s ce trebuie nici una nici alta, cum ar fi mai util să gândim, s-ar putea gândi cei care n-au renunțat deja să mai citească din varii motive. Și bine se gândesc.
Uite, am putea folosi gândirea constructivă, gândirea creativă, gândirea critică, gândirea logică, gândirea analitică, gândirea divergentă/convergentă, gândirea reflexivă, și alte gândire dintr-un spectru încadrat de cele două extreme, cu gândirea pozitivă la capătul idealist și gândirea negativă la capătul de nicăieri al spectrului gândirii umane.

Bune puncte de vedere, OM Necunoscut!

Am fost profund onorată când OM Curajos a venit către mine cu dorința de a scrie împreună un articol. M-a bucurat nespus să-i simt pasiunea pentru scris – aceeași pasiune care mă însoțește pe mine de mai bine de 200 de zile, în acest jurnal autentic. I-am oferit cu drag spațiu în acest colț de lume al cuvântului, nu doar pentru a-i susține chemarea interioară, ci și pentru a-l încuraja să-și transforme gândurile în povești, iar poveștile – de ce nu – într-un BLOG al său, asemenea călătoriei pe care eu am început-o.

Revenind la tema zilei, vreau să împărtășesc și perspectiva mea, trăită, simțită, asumată.

Gândirea pozitivă m-a ținut de mână în momente când nu mai vedeam sens sau direcție. A fost farul meu atunci când totul părea haotic – în proiecte care păreau imposibile, în relații în care mă simțeam pierdută, în provocări profesionale care mă puneau la pământ. Mi-a dat speranța că, indiferent cât de complicat este acum, ceva bun poate apărea la orizont. Nu, nu m-a mințit cu promisiuni dulci, ci m-a învățat să continui să sper și să creez activ acel bine pe care voiam să-l văd.

Dar am cunoscut și vocea gândirii negative. E subtilă, știe să se strecoare, mai ales atunci când ești vulnerabilă. Mi-a șoptit că nu sunt suficient de bună, că e prea târziu, că voi fi respinsă, că nu are rost. Și, când am ascultat-o, am renunțat la idei în care credeam, am tăcut în loc să spun ce simțeam, m-am autosabotat în relații în care meritam să fiu iubită sincer, am respins oportunități de teamă că le voi da greș. Gândirea negativă mi-a făcut pașii grei și sufletul mic. Mi-a încetinit cu mult evoluția și mi-a ciuntit elantul, distorsionându-mi perspectivele și viziunile.

Cu timpul, am învățat să nu mai văd aceste gândiri ca pe niște adevăruri absolute. Așa cum spunea OM Necunoscut, sunt percepții, nu fapte. Sunt reflexii ale stării mele interioare, nu reflectări fidele ale realității. Iar cheia nu este să aleg mereu doar una dintre ele, ci să învăț să gândesc conștient, să îmi pun întrebări, să creez o punte între realitate și intuiție, între analiză și simțire.

Mi-e drag gândul gândirii constructive – acea cale de mijloc care nu neagă întunericul, dar nici nu se teme să caute lumina. O gândire care nu e nici idealistă până la orbire, nici pesimistă până la paralizie, ci una vie, lucidă, creativă și prezentă. UNA care propulsează în direcția creștere.

Concluzie de OM pentru OM

Ce am învățat noi, și eu, și OM Necunoscut, este că nu gândirea pozitivă sau negativă ne definește, ci modul în care alegem să răspundem acestor fluxuri mentale. Recomandarea noastră? Fii blând cu tine când ai gânduri întunecate. Fii recunoscător pentru gândurile luminoase. Și mai ales, exersează gândirea care construiește – pe tine, pe ceilalți, pe viață. Gândește OMenește. Și scrie, dacă simți. Poate chiar azi e ziua în care începi propriul tău BLOG.

Cu încredere,

OM Cunoscut, eu, Nico