Zilele 267, 268 și 269 – Viața și bucuria de a fi bine cu tine însăți
Sunt aici. Mai rar în ultima perioadă, pentru că… Atunci când sunt departe de casă, nu îmi vine să mai fiu atât de disciplinată cu nimic, sincer. Oamenii ar trebui să nu uite cine sunt și de ce sunt și să nu piardă din vedere nicio clipă că nu își aparțin unii celorlalți. Oamenii își pot aparține cel mult lor înșiși. Nu înțeleg nici acum, nu am înțeles nici ieri și nu voi înțelege nici mâine de ce oamenii nu pot să nu judece și să nu reacționeze decât după ce înțeleg contextul unei situații apărute spontan. Sunt cu mine. Sunt mult prea antrenată să fac față vieții. Dar, cel mai mult. sunt pregătită să îmi fac față mie. Și asta este esențial. Îmi iau momente de liniște, de contemplare și de interiorizare sănătoasă. Admiram, în urmă cu ceva vreme, oamenii care au capacitatea să rămână conectați la ESENȚIAL. Nu știu cum ar putea să fie mai bine de atât o relație interumană.
Am învățat, în timp, că cea mai importantă relație pe care o am este cea cu mine însămi. Viața mi-a oferit momente în care m-am rătăcit, în care am încercat să mă definesc prin ochii altora sau să trăiesc după așteptările lor. E așa de greu să trăiești încercând să te încadrezi în tiparele unor oameni care încă nu capacitatea să își recunoască propriile aspecte care îi definesc. Dar adevărata bucurie a venit în ziua în care am ales să mă întorc către mine, să mă privesc cu blândețe și să îmi dau voie să fiu… eu. Să îmi trăiesc viața autentic. Să nu mai pun la suflet ceea ce cred alții despre situații pe care nu doresc să le înțeleagă. a fi CRITIC este ÎNGROZITOR. Pentru mine este o boală de care doresc să mă vindec pentru totdeauna.
A fi bine cu tine însăți nu înseamnă că totul e perfect sau că nu mai ai nimic de schimbat. Din contră. Înseamnă să recunoști cine ești cu adevărat, cu tot cu imperfecțiuni, temeri și vulnerabilități. Să-ți accepți drumul și ritmul, chiar dacă nu seamănă cu al altora. Este o liniște interioară care vine din sinceritate, nu din aparențe. Am avut nevoie de timp să învăț să stau cu mine în tăcere, fără să simt nevoia să fug din propria prezență. Uneori, era mai ușor să mă pierd în distrageri sau în griji inutile. Eram tentată să mă asigur că toți cei de lângă mine sunt bine, înainte de a fi eu bine. Aceasta este o altă boală grea, de care m-am vindecat și de care nu îmi doresc să mai sufăr. Când am început să mă ascult, să fiu atentă la ce simt cu adevărat, ceva s-a schimbat. Am început să îmi cunosc nevoile, să-mi respect limitele și să-mi ofer iubire, fără condiții. Cea mai frumoasă formă de iubire existentă în această viață este iubirea de sine. Vă implor în genunchi să o învățați.
Bucuria de a fi bine cu tine însăți este una subtilă, dar profundă. E acel zâmbet sincer pe care îl ai dimineața când te privești în oglindă. E pacea pe care o simți când spui „nu” fără vină, pentru că știi ce e sănătos pentru tine. E libertatea de a fi autentică, chiar dacă asta înseamnă uneori să fii diferită sau neînțeleasă. Să fii altfel decât sunt toți ceilalți nu este greșit și niciodată nu va fi.
Pentru mine, fericirea nu mai e legată de lucruri mari sau de validarea celor din jur. E în micile ritualuri de zi cu zi: o cafea băută în liniște, o carte care mă inspiră, o plimbare singură în natură sau pur și simplu, un moment de respiro în care îmi dau voie să fiu, fără să fac. Un apus de soare perfect, pe care să îl adulmeci în ritm șlent, așa cum am făcut eu astăzi, în pădurea de pini din Pakostane.
Viața e prea scurtă pentru a trăi mereu pe fugă, în goana după perfecțiune. Am înțeles că a mă iubi pe mine nu este egoism, ci un act de respect față de cine sunt. Când sunt bine cu mine, pot fi și bine cu ceilalți. Pot iubi mai curat, pot dărui mai sincer și pot trăi mai prezent.
A fi bine cu tine însăți este un proces, nu o destinație. Uneori e ușor, alteori e provocator. Dar e drumul cel mai valoros pe care îl pot parcurge. Și da, chiar dacă nu e mereu simplu, e cu siguranță plin de sens și de bucurie. Și, cel mai important, este armonios și echilibrat.
Am aruncat buchetul norocului de a fi autentic! Cine îl prinde?!
OM