Zilele 75 și 76 – Florile mele și inima mea

Doamne, mulțumesc! Te iubesc!

Am primit florile mele preferate: un buchet de trandafiri roșii, catifelați, cu frezii roz prăfuit… Inima mea a crescut din miresme de inflorescențe, simt. Cred că, atunci când GOD m-a creat, a pus petale colorate desprinse din Rai, cu miros proaspăt de iubire și cu ulei esențial de recunoștință picurat printre ele. Sunt împlinită ca o lubeniță perfect coaptă, a cărei aromă poate fi păstrată în simțuri mult-mult timp după servire.
Sunt o ființă care atrage oamenii potriviți alături de ea, pe care îi îngrijește și îi prețuiește, chiar și atunci când această vuvuzea de gură uită să se mai pună pe pauză, ori chiar și atunci când aceste sentimente curgătoare în cascade înalte, nu se mai domolesc.

Am cumulat ziua de ieri – Ziua 75, cu ziua de azi – Ziua 76, deoarece sunt despre o poveste mai recentă din viața mea. Este despre apariția lui OM, cel ce a ascultat vocea-mi interioară poate mai atent decât am reușit eu să o fac în ultimii ani. Este despre prietenii lui, care mi-au devenit și mie prieteni și pe care îi simt ca pe o extensie de viața la viață, atunci când mă aflu în preajma lor. Acești oameni sunt un suflet neprețuit de vibrație înaltă, chiar dacă fiecare își poarta amprenta copilăriei încercate de către unii dintre ei. Au o capacitate extraordinară de a cataliza micile dureri și de a le transforma în oportunități de valorificare a luminii zilei.

Ne distrăm TARE!:))

Azi, în zilele 75 și 76, amintesc depsre PRIETENIE între OM și OM.

Aseară, am petrecut o seară minunată cu prietenii mei din Oradea, și am realizat cât de esențială este prietenia în viața fiecăruia dintre noi. Erau momente în care nimic nu conta mai mult decât acea conexiune sinceră, acea legătură care ne face să ne simțim cu adevărat prezenți. Așa cum spunea Aristotel, „Prietenia este o singură sufletă care locuiește în două corpuri”. Și, într-adevăr, ieri seară am simțit acest adevăr cu toată ființa mea. Ne-am adunt la mine acasă, cu licoarea noastră preferată, iar discuțiile au curgerea lor naturală, ca o melodie veche ce răsună la radio și te face să te simți ca acasă. Bendis a fost prezentă, ca un simbol al acelei legături care depășește cuvintele, iar muzica bună a fost doar un cadru perfect pentru atmosfera plină de căldură sufletească. În acele momente, nu aveam nevoie de nimic altceva decât de prezența celor dragi, pentru că știam că, în mijlocul lor, sunt complet. Așa cum spunea Albert Schweitzer, „Prietenia este un refugiu pentru suflet, un loc în care ne regăsim și ne regenerăm.”

Este incredibil cât de mult ne pot sprijini prietenii în vremurile grele, când viața nu pare să-ți ofere prea multe răspunsuri. Aș putea să vorbesc ore în șir despre momentele în care prietenii au fost pilonii care m-au ținut pe linia de plutire, dar aseară am simțit din plin că un om fericit nu este acela care trăiește în izolare, ci acela care face parte din comunități, care leagă prietenii ce dăinuie o viață întreagă și care știe să prețuiască aceste momente. Prietenia este o formă de regenerare, un spațiu sigur în care, chiar și în cele mai grele momente, putem învăța să ne ridicăm din nou, să găsim echilibrul și sensul.

„Sine amicitia vitam esse nullam” – Cicero

Aseară, am înțeles și mai mult că valoarea relațiilor interumane nu poate fi subestimată. Ele sunt ceea ce ne face să trăim cu adevărat. La finalul serii, când ne-am despărțit, am simțit că fiecare dintre noi a plecat mai ușor, cu zâmbetul pe buze, pentru că prietenia noastră este acea legătură care ne încarcă sufletele și ne face viața mai frumoasă. „Un prieten adevărat este mai aproape decât un frate”, și aseară, am simțit din plin acest adevăr.

OM, să știi și să nu uiți că prietenia este un dar prețios, care trebuie apreciat și cultivat. Ea ne face să ne simțim cu adevărat conectați, să avem curajul să mergem mai departe, chiar și atunci când viața pare să ne pună la încercare infinită.

Împrietenește-te, OM!

OM