Ziua 121 – Când curajoasa nu are curaj…

Să fii curajos în tot și în toate demonstrează un level aproape de maxim de încredere în tine. Oricât de mult ți-ai dori, uneori, nu este rezervorul curajului suficient de plin, înspre a începe să demarezi acțiunea din potențialul creativ. Așa mă simt și eu astăzi.

Îmi doresc să încep munca efectivă în domeniul Psihologiei Clinice, îmi cunosc atuurile, calitățile, valorile și personalitatea și știu clar că mai am nevoie de puțin timp, înspre a înecepe să îmi construiesc cariera și în acest domeniu. Dacă e bine sau dacă e rău, nu știu, dar ceea ce simt cu adevărat este că, la fel cum am avut nevoie și în domeniul YOGA, la fel am nevoie și în acest nou domeniu, înainte de a practica meseria, înspre a nu mă confrunta cu Sindromul Impostorului. Dar ce este acest sindrom? Haideți să va povestesc, căci tot mai multe cunoscute de-ale mele îl întâmpina și trebuie înțeles și gestionat și acesta, înspre a putea aduce evoluție.

„Cine sunt eu să fac asta?”

Sindromul impostorului – cunoscut și sub numele de „cum naiba am ajuns eu aici?”, „o să mă prindă cineva că nu știu ce fac” sau „eu nu merit să fiu aici” – este o afecțiune psihologică ce afectează mulți oameni, chiar și cei care au realizări impresionante. Așa că, dacă te-ai trezit vreodată gândindu-te „Mă, am noroc sau sunt doar un impostor foarte convingător?”, înseamnă că s-ar putea să ai Sindromul Impostorului. La ce se referă mai exact? Ei bine, oamenii cu acest sindrom au senzația că nu sunt la nivelul cerințelor, chiar dacă realitatea spune altceva. Adică, chiar dacă ai câștigat premiul Nobel pentru „Cel mai bun la făcut nimic”, tot te simți ca și cum nu ai face parte din clubul celor „cu adevărat talentați”. „Sunt sigur că cineva va descoperi că nu știu ce fac, și atunci va fi sfârșitul!” – un gând comun al unui impostor aflat pe cale de a primi o promovare. Iar, de fapt, nimeni nu știe mai mult decât ce îți spui tu ție însuți.

Și pentru cei care încă se întreabă ce este, hai să spunem pe scurt: Sindromul Impostorului este acea stare în care nu te simți demn de succesul tău, fiind convins că ai ajuns acolo dintr-o eroare de sistem sau doar pentru că „ai avut noroc”. Te gândești că oricum „nu ți se potrivește” și că „oricând ar putea să cadă masca”, chiar dacă realitatea este că tu chiar îți meriti locul acolo. De fapt, poate că ai și un talent secret pentru a te simți un impostor!

„M-au prins…”

Un citat celebru care descrie perfect acest sindrom vine de la Maya Angelou, care a spus: „Am scris 11 cărți, dar fiecare dată când public una, mă gândesc: ‘Ei bine, uite, m-au prins. Nu voi mai scrie niciodată!’” De parcă nu ar fi destul de evident că este o autoritate în domeniu! Așadar, dacă te simți ca un impostor, ești în companie bună – toți avem momente de îndoială. Totuși, mai important decât să te îngrijorezi că ai „căzut prin noroc” este să te bucuri de succesul tău și să te întrebi: „Ce urmează după ce mă prinde cineva?”

La fel voi face și eu și îmi promit că, din toamna acestui an, numele meu va fi asociat și cu Psihologia Clinică în comunitatea noastră timișoreană.

La CURAJ înainte, zic!

OM