Ziua 14 – Santa, vei fi un OM mai bun!

Fară: „Ce ar fi fost dacă…”

Munca este „retragerea mea” de YOGA externă. În momentul în care am ajuns aproape de vârf, mi-am dat seama că, de fapt, nici nu am simțit deloc călătoria anevoioasă până acolo, căci, dintr-o dată, tot ceea ce trebuia să fie imposibil s-a transformat în posibil și palpabil.

Am devenit una cu Cerul și Pământul m-a lăsat. M-a predat fără să pună clauze de forță majoră în contractul spiritului. I am high!!!

Acum, pot să cad și fără parașută înapoi pe solul fertil al întregii mele existențe, pentru că știu sigur că undeva, cineva și ceva, cumva și de nedescris în cuvinte, îmi va reduce viteza înainte de aterizare și mă va așeza ca pe o petală sensibilă pe pământ… Ca pe un fulg de nor, o pană de înger, în clipele unirii între cele două polarități? M-am trezit, azi, în Ziua 14, euforică. Sunt beată de cât de fain este la formarea în Psihoterapie Sistemică, unde am început în urmă cu un an și puțin să studiez. De atunci și până azi, m-am lovit cu toate ustensilele iadului. Mi-am luat, la un moment dat, un buzdugan și am început să dau în carne și în oase, până la venele altora, să le intru în sânge și să învăț ce fel de curgere a avut în ei și la femurul strămoșilor mei, ca să le înțeleg scheletul și instabilitatea.

Cu toții trăim printre răni, cu toții suntem dependenți de primit lovituri producătoare de durere în aripă, pentru că trăim nu doar cu rănile altora, ci cu rănile miliardelor de gânduri și experiențe rănitoare ale trecutului nefast.

Am venit în pauza de prânz de la Modulul 2, Anul 2, din formare în Psihoterapie, singură, din nou, ca și ieri, la mall. Azi, mi-am luat 1.000 de calorii din ardei umpluți, cartofi gratinați cu untură multă pe ei și două porții de murături de butoi. Că nu mă joc când am pofte. NU le las așa nesatisfăcute, nu am timp să îmi irosesc secundele în chinurile dorinței neîmplinite. Mă refer la mica gourmandise din mine, care cere și cere și cere. Vă zic doar atât: lăsați meniurile sofisticate din când în când, că, uneori și somnul la cort poate să aducă cele mai cultivate și esențiale visuri din viața voastră. Mă joc. Îmi place să mă duc sus, apoi să îmi dau drumul și să privesc cu toată retina Universului imaginea survolată de drona interioară.

Am început și eu să curăț coșul de reziduuri și de cenușă. Anul acesta, mi-l doresc pe Moș Craciun mai viu ca niciodată. Îmi plac cadourile, surprizele si tot ceea ce ține de magia acestui moment unic din an. Am tânjit după cineva care poate să îmi fie alaturi în aceste mirosuri de sărbătoare, cu ceai fierbinte și cu prajituri specifice, în sensiblitatea și în bucurie. Santa e în town-ul meu. Iei! A trecut pe lângă mine și s-a îmbracat cu energia de OM. Acum, Santa mă va face mai caldă, iar eu o să îl completez în spațiul aromat al momentului.

Acum, ascult „Vision” a lui Paolo Buonvino (I MEDICI). Și mai simt că e bine și bun. Am primit recomandări elevate pentru nopți și zile, înspre a-mi aduce aminte neobosit a cui sunt. Sunt a ta, GOD. Învăț să spun asta fără să urmeze un „dacă”.

Santa, ai coșul alb anul acesta. Te voi aștepta la ieșire din șemineu. Împreună vom avea parte de magie. Just like that.

Continui fără a-mi da șansa să îmi spun: „Ce ar fi fost dacă…”