Ziua 186 – OM, trăiește-ți IUBIREA, nu ADEVĂRUL!

Condamnarea invizibilă: Mintea mea educată să se teamă

Am început să văd, prin ochii învățăturilor lui Tulku Lobsang, cât de profund mi-am limitat propria libertate. Nu cu lanțuri vizibile, ci cu fire nevăzute de gânduri, frici și convingeri moștenite. Mintea mea a fost, ani la rând, o închisoare cu gardieni nevăzuți – perfecționismul, neîncrederea, nevoia de a dovedi că sunt suficientă.

Nu m-a învățat nimeni că pot să mă privesc cu blândețe. Că am voie să greșesc fără să mă condamn. Că nu e nevoie să demonstrez nimic, nimănui. Mintea mea a fost condiționată să creadă că iubirea se câștigă, că liniștea se merită și că fericirea e un premiu, nu un drept din naștere.

Tulku a spus: „Suferința nu este made in China. Este făcută de către noi în noi.” Și nu pot decât să confirm. Cea mai mare parte din suferința mea a venit din felul în care am gândit despre mine, despre ceilalți, despre viață. Nu din fapte concrete, ci din interpretări. Din atașamentele față de ce „ar fi trebuit” să fie.

Dincolo de adevăr, iubirea

M-am întrebat mult timp de ce simt uneori un gol, chiar și când totul pare „în regulă”. Și răspunsul a venit simplu, tăios, dintr-o frază spusă de el: „Adevărul nu este cel mai important. Iubirea este cea mai importantă.”

Într-o lume care ne cere să avem dreptate, am uitat cum e să iubim. Am confundat sinceritatea cu lipsa de compasiune. Ne-am agățat de ideea că știm mai bine, că știm adevărul. Dar adevărul, oricât de clar, nu vindecă. Iubirea vindecă.

Am început să simt asta. Când renunț să „am dreptate” și aleg să fiu prezentă, întreagă, umană – ceva în mine se înmoaie. Și atunci, parcă și în ceilalți apare mai multă lumină. Relațiile se schimbă. Cum zicea el: „If we change, our relation change. Fear disappears.”

Nu mai vreau să mă agăț de „adevărurile” mele rigide. Vreau să devin mai fluidă. Mai caldă. Mai vie. Vreau ca tot ceea ce doresc pentru mine – liniște, iubire, înțelegere – să existe și pentru ceilalți. Nu din obligație, ci dintr-un firesc nou, pe care mi-l construiesc pas cu pas, cu răbdare și cu o minte care învață, în sfârșit, să se elibereze.

Partea a treia, în ziua 187 pe BLOG OM.

OM