Ziua 189 – Trec, fără grabă, pe vin vechi, puternic echilibrat, profund…

Na, viața le echilibrează cumva într-o manieră simplă, dar specială atunci când vine vorba de triada divină: minte, corp și spirit. M-am prins de multe, în ultimul timp, și tot ceea ce mi se transmite din exterior, precum și din interior, este corelat la un singur cuvânt: RĂBDARE.
God, tot cu răbdarea mi-o dai.

Mă întreb, retoric și cu zâmbetul pe buze, în ce îmi duceam suflul în viața anterioară, de trebuie să învăț lecția asta grea, dar atât de transformatoare?

Ei bine, când vine vorba de iubire în cuplu, mă simt, în sfârșit, pregătită să nu mă mai grăbesc înspre nimic. O iau încet-încet pe noul drum și savurez, ca pe un vin bun, aromele maturate și disciplinat combinate din noul OM, pe care l-am primit în inima mea într-o manieră atât de naturală, încât nici până astăzi nu am reușit să găsesc o explicație logică pentru ceea ce ni se întâmplă. Și am renunțat să o mai caut. Pentru că și în mine crește, în tăcere, maturitatea.

OM-ul nou din viața mea – pe care o să îl numesc generic LOVE, pentru că merită o etichetă specială, unică, nemaiîntâlnită – m-a invitat la prima mea degustare de vinuri într-un cadru organizat. Până acum, nu am avut această ocazie și nici partenerul potrivit care să înțeleagă cât de fain e să îți surprinzi iubita cu experiențe noi, autentice, așa cum a fost acest eveniment minunat, perfect orchestrat la Casa cu Vinuri din Timișoara.

Și pentru că vorbesc despre cei care s-au ocupat cu atâta dedicare de seara noastră parfumată în arome de Ferrari Spumante, o menționez cu mult drag pe Irina, sufletul acestui loc. O profesionistă desăvârșită, caldă, atentă și atât de prezentă, încât nu ai cum să nu o placi din prima clipă.

Ferrari Spumante – eleganța care îți învață sufletul să aștepte

OM-ul cu care acum îmi trăiesc povestea de iubire se face că stă la nici trei minute de mers cu mașina de mine. Și ce să vezi? După ce am ieșit în mod responsabil și conștient din relația cu Proful din Oradea, mi-am manifestat clar dorința: îmi doresc un bărbat aproape, la propriu și la figurat, care să trăiască alături de mine bucuria unei relații așezate.

Căci, să fim serioși, nu sunt genul de femeie feministă, care stă în cercuri cu fuste vaporoase și cântă ode iubirii divine. Eu sunt femeia acțiunii, a împlinirii alături de un bărbat adevărat. Nu caut independența totală, ci visam – și acum trăiesc – o relație de iubire bazată pe maturitate, implicare activă, asumare și prezență.
Și le am! Mulțumesc, GOD!

Și acum, știind că vă doriți cu toții să fiu bine, fericită și liniștită în relașia de cuplu, precum și în viața mea cu totul, căci știți cu sufletul că asta îmi doresc și eu pentru voi toți, dați-mi voie să vă spun ceva din inimă:

Gustați măcar o dată în viață Ferrari Spumante.

Este un vin care nu doar bucură papilele gustative, ci și deschide uși către stări fine și înalte. Fiecare etichetă – fie că e Ferrari Brut, Maximum Blanc de Blancs, Perlé sau edițiile limitate F1 – spune o poveste despre echilibru, timp și răbdare.
Pentru că da, vinul este licoarea magică ce ne învață să avem răbdare. În el se reflectă arta de a aștepta momentul potrivit pentru ca viața să capete gustul deplin.

Și cum se simte iubirea matură?

Așa se simte: ca un vin bine învechit, păstrat în liniște, în pivnițele timpului, până când ești gata să-l deschizi și să-l savurezi fără grabă.
Iubirea matură nu arde – luminează.
Nu consumă – hrănește.
Nu cere – oferă.
Ea se așază. Se simte ca o conversație târzie, în șoaptă, la lumina caldă a unei lămpi, în timp ce două pahare stau aproape goale, dar două inimi sunt pline.

Și dacă mă întrebi cum știi că e iubire matură?

Știi pentru că nu mai simți nevoia să fugi.
Nu mai ai întrebări fără răspuns.
Nu te mai întrebi dacă ești iubită, ci pur și simplu ești.

Și e bine. E liniște. E stabil.
E acasă.

OM