Ziua 190 – Frumusețea din spatele imperfecțiunii…

Este ziua 190 din Jurnalul meu autentic și simt că ar fi bine să las aici câteva gânduri legate de SIMPLITATE. Cu ea îmi încep ziua și tot cu ea îmi și termin ziua. Azi, a fost ușor în sufletul României, pentru că s-a mai diminuat din teama de a ne vedea prierduți într-un tăvălug al răsturnării democrației. Respirăm cu toții, de acum, cu mai multă încredere că lucrurile în țara noastră se vor așeza poate de acum înainte mai echilibrat și mai corect pentru noi toți și că ne vom vedea copiii bucurându-se de democrație.

Simplitatea, în tot acest peisaj politic și social, nu este despre pasivitate. Este, pentru mine, o formă de claritate interioară. E acea stare în care zgomotul scade și pot vedea limpede ce contează cu adevărat. Într-o lume care ne împinge să alergăm, să acumulăm, să răspundem rapid și să avem mereu o părere, aleg – conștient – să încetinesc. Să respir. Să trăiesc și să simt viața în forma ei curată.

Frumusețea din spatele imperfecțiunii

Mă gândesc adesea la japonezi. La cât de profund și frumos știu ei să transforme simplitatea într-un mod de a fi. Minimalismul lor nu e o modă, ci o filosofie. Wabi-sabi m-a învățat să privesc frumusețea în lucrurile imperfecte. Iar ma, acel spațiu gol dintre două lucruri, mi-a arătat cât de valoroasă e pauza. E acel gol în care sufletul poate respira.

Visez pentru copiii noștri nu doar o țară democratică, ci și o lume în care să poată trăi simplu, curat, cu rost. Să nu fie nevoiți să se piardă în zgomot, în haos, în competiții fără sens. Să știe că o viață simplă e o viață bogată – în relații sincere, în timp petrecut în tihnă, în alegeri asumate și în adevăr. Democrația nu înseamnă doar libertăți și drepturi, ci și responsabilitatea de a crea spații în care fiecare om, fiecare copil, poate trăi în echilibru. Iar echilibrul începe de la noi, de la cum trăim cu noi înșine.

Azi, simplitatea nu mi-a fost doar gând. Mi-a fost respirație. Mi-a fost mers lent în mine, observare, privit cerul interior, stat jos fără vină. Mi-a fost speranță că viitorul poate fi mai bun tocmai pentru că învățăm, puțin câte puțin, să nu complicăm ceea ce e, de fapt, esențial.

Cu drag de o viață simplă,

OM