Ziua 250 – Tot ce e esențial e deja aici. Am mare și am soare…

Scriu acum, ziua 250 din Jurnalul meu autentic, în timp real, de pe terasa hotelului unde sunt cazată alături de iubirea mea – Amore Mio. Suntem în Grecia, în Halkidiki, și mai avem o zi și două nopți aici, în această bucată de lume care pare creată special pentru armonie. Totul în jurul nostru e viu, liniștit și frumos. Soarele e blând, vântul e jucăuș, iar marea… marea e complicele tăcerilor noastre pline. Din tatuajul de pe umărul drept, marea mea și soarele meu s-au transpus în realitate din nou.  Trăim în AICI. Nu una de basm, ci una reală, complet asumată, scrisă cu fiecare alegere făcută din spațiul conștientului. Fiecare călătorie cu el e o reîntoarcere la mine. Nu știu cum reușim, dar în orice loc ajungem, ne așezăm într-o stare de echilibru care se simte ca acasă. Cred că iubirea sinceră asta face: te centrează, te ordonează, te așază în lume cu sens.

Una dintre cărțile mele de suflet – „Cele 40 de legi ale iubirii” de Elif Shafak – m-a învățat mult despre ce înseamnă, de fapt, să iubești. Una dintre legile care mi-a rămas în inimă spune așa:

„Nu căuta iubirea în afara ta. În tine se află și iubirea, și cel iubit, și Dumnezeu. Nu căuta în afară ceea ce ai deja în tine.”

Am rezonat profund cu acest adevăr. Pentru că am simțit pe pielea mea cât de esențială este armonia interioară. Starea mea de bine, stima de sine, satisfacția cu viața mea – toate aceste lucruri nu sunt „bonusuri”, ci baze. Fără ele, n-aș fi fost niciodată pregătită să primesc iubirea pe care o trăiesc azi. Fără ele, nu aș fi știut cum să ofer iubire cu adevărat. O altă lege care m-a marcat profund spune că iubirea nu este o emoție. Iubirea este o stare a ființei. Nu te îndrăgostești. Devii iubire.

Aici, în această lumină grecească, trăiesc exact asta. Iubirea nu e doar ceea ce simt pentru el. Iubirea e ceea ce suntem. Cum ne privim. Cum tăcem. Cum râdem. Cum ne ținem de mână fără motiv. Cum ne bucurăm de o simplă cafea pe terasă. Cum ne acordăm spațiu și ne oferim prezență.

Și da, cred tot mai mult că bucuria într-o relație de cuplu vine dintr-o sursă dublă: din echilibrul dintre mine cu mine și dintre noi cu lumea. Așa se creează o conexiune reală. O relație în care nu ne completăm din lipsuri, ci ne susținem din abundență.

Zilele acestea sunt perfecte, nu pentru că totul e impecabil, ci pentru că noi suntem aici, în viața noastră, în iubirea noastră. Ne bucurăm de fiecare moment, îl prețuim și îl trăim conștient. Niciun gest nu e prea mic, nicio tăcere nu e goală.

Iubirea, atunci când e așezată pe temelia stării de bine și a prezenței, nu e haotică, ci calmă. Nu e furtunoasă, ci profundă. Nu e consumatoare, ci creatoare. Și cred că esențialul e chiar asta: să trăim simplu. Să iubim sincer. Să simțim totul. Și să învățăm, mereu, să ne întoarcem la ceea ce e cu adevărat important: în NOI.

Pentru mine, ziua 250 a lui OM-Nico e o reverență în fața iubirii trăite cu ochii deschiși și sufletul împăcat.

OM