Ziua 30 – Post. Postesc și poftesc. Love&Kindness

OMmm,

fie ca toate păcatele din acest an să îmi fie întelese și iertate. Fie ca toate gândurile mele necurate, agresive și rele să îmi fie înțelese și iertate. Fie ca apa pe care o beau să nu fi avut particule de moarte în ea și fie ca toate cosmeticele pe care mi le pun pe mutră să nu îmi scurteze bucuria aceasta de viață. Am o listă lungă de porcării pe care le-am făcut și în acest an. Aparent, lista scade puțin câte puțin de la an la an și eu încep să resimt tot mai multă ușurință în mișcarea interioară. Mă simt tot mai curajoasă și pregătită să mă pun la drum, la un moment dat, înspre a lua la pas El Camino exterior.

Cărările vieții mele au fost multe. Am dus cu viteze turbate acest OM, de pe autostrazi suspendate cu design SF, pe poteci înguste și primejdioase de munte. Niciodată nu am căzut în prapastie și nici nu am aterizat în parapet. Mereu am avut o doza bună de sârguință, de atenție și de responsabilitate, ori de câte ori eram pusă în fața vreunui păcat. Până când… Într-o zi cu soare, la mare, necuratul și-a bagat coarnele în morala și etica mea.

Și am devenit O EA obișnuită, dar un OM care nu a fost lapidat, căci nu a fost asumat… Încă mă resuscitez, din când în când, energetic, enunțând mantre de vindecare pentru cele ce încă nu au fost eliminate din ssitemul meu.

Sunt in POST. POFTESC.

Lucrez la mentenanța inimii mele. Această METROPOLĂ când iubește iubește, nu glumește. Dar și până la a iubi un OM, mai mult decât deja îî iubesc pe toți, poate trece mult timp și bun timp. Am ales să creez volum pe ruelle-urile interne. Nu mai doresc să se simtă OM strâns de zidurile clădirilor înalte din inima mea. Eu am un imperiu creștin în mine, aici. Nu lipsesc nici catedralele, nici barurile, nici scenele de teatru și nici bucătariile cu chiuvete, unde, încă mai spăl de mână farfuriile și tacâmurile. Sunt o cosmopolită tradiționalistă, cu arome contemporane, dar puternic îndragostită de Umanism si de tot ceea ce face ca lumea să înțeleagă faptul că în OM este mai mult decât ceea ce se vede, analizează, cântărește și testează în laboratoarele științei. Am ales să țin postul cu sufletul. Nu și cu acest corpuleț. Doresc, poftesc, mă dumiresc. Gust, adulmec, trăiesc. Înfloresc, mă expansionez și mă detensionez. Eu postesc esențial pentru mine, cu ceea ce îmi doresc să fie sub controlul meu mereu, nu doar cateva zeci de zile pe an: cu INIMA.

Love & Kindness

Azi, este penultima zi din prima luna de viață a lui OM – Jurnalul celor 365 de zile în autenticitate. Prima lună am ales să fie mult despre mine, dar, stați aproape, căci, în fiecare lună, jurnalul meu virtual va aduce în prim-plan surprize și momente secrete nedezvăluite încă nimănui. Oamenii, în ziua de azi, se lasă despărțiți de certuri minore, de conflicte materiale, de neajunsuri emoționale. Susțin cu tărie însă acceptarea, toleranța, înțelegerea și iertarea. Îmi doresc o lume a IUBIRII în lumea aceasta mare a noastră, în care acest mare haos devine pe zi de ce trece tot mai mare și noi, umilii sclavi ai societății agresive, în loc să devenim leac pentru conflict, suntem cei mai aprigi susținători ai ei. Alegem să facem asta, pentru că noi încă mai credem că doar prin războaie și prin bătălii vom ajunge să obținem PACEA. UTOPIC.

Aleg să merg pe El Camino deja, nu prin Portugalia ori Spania, ci prin Moșnița City, ca o fată cosmopolită adevărată. ACUM. Sunt aici și aleg să tratez OM-ul și pe mine însămi cu iubire și cu bunătate. Așa aleg să postesc. Altfel, din sertarele cu bunătăți îmi îmbrac corpul ispititor și mă joc de-a v-ați ascunselea ca în copilărie, când păcatul nu era chiar de spus sub patrafirul popii la biserică. Era un act naiv și inocent de razvrătire în fața răutății lumii, pe care aveam să o cunosc și eu mai târziu. Și cu care nu am devenit surioară.

My body is my temple. I choose to live and love with it.

I PRAY to GOD for LOVE.

Religia mea, Love&Kindness, este un drum al iubirii necondiționate și al compasiunii față de OM. ALEG, zi de zi, să respect și să ofer bunătate, inspirată de învățăturile celor mai mari oameni ai iubirii: Dalai Lama și Maica Tereza, pe care îî citesc mereu cu inimă de copil fascinat. Visez, în lumea mea ludică, să mă întâlbesc cu ei în India și să povestim despre principii fundamentale ale iubirii și ale ajutorului altruist. Așa cum Dalai Lama ne învață să fim plini de compasiune și să cultivăm pacea interioară, iar Maica Tereza ne amintește să iubim necondiționat, chiar și în fața suferinței, eu invit la postit cu INIMA prin IERTARE. Suferința este o polaritate fără de care fericirea nu și-ar avea sensul pe Pământ și nici în inimile noastre.

Religia mea este un apel la acțiune, un ghid înspre a trăi cu inima deschisă și înspre a răspândi bunătatea în lume. Eu în această Catedrală a inimii mele vreau să mă spovedesc și să mă eliberez de păcate.

Să îmi fie iertată mușcătura din fructul zemos al plăcerii și al durerii, în acest an, înainte de Crăciun. Viața vine… Viața trece. Eu aleg să nu fiu rece.

OM