Ziua 59 – „Ceai” de ești așa de „Verde”?! Pantoful ademenitor…

Cu ceai verde sau fără ceai verde, azi am văzut la propriu stele verzi.

Să vă zic că am greșit doza la gramajul de frunze de ceai verde când mi-am făcut, la prânz, doi litri de lichid detoxifiant? Am băut o cană, amară ca fierea, dar am zis că așa e bine, că dacă este mai concentrat, este și mai eficient și detoxifiant. Nope. După o jumătate de oră, cine moare? Cine leșină? Cine transpiră râuri, la volan fiind și în incapacitatea de a merge la toaletă pentru a-și ușura intestinele? A doua oară, această gură nu mai pupă ceai verde într-o asemenea cantitate esențială. Exact în acest moment, mă bucur nepus de faptul că mă simt bine, că mi-a scăzut tensiunea arterială, că nu mai am starea de greață și de vomă permanentă și că apreciez absolut tot ceea ce am și ceea ce nu am mult mai mult decât o făceam înainte de ora 11. God, mulțumesc că sunt aici, în liniște și în pace și că nu am ajuns pe la urgențe, zăcând de la atâta chin digestiv. Mi-s prăpădită, știu, amețită, uneori grăbită și repezită, dar încă nu am dat ortul popii și niciodată nu o voi face de la ceai verde, sper! :))

SPA pentru pantofi de piele – 180 RON?!

Mi-am luat o pereche de super pantofi roșii, sexy, cu toc de zece centimetri, stiletto, mortali de fatali, anul trecut, pentru petrecerea de Revelion 2025. Am alăturat o little black dress cu breteluțe fine, bătute în strasuri gentile, minijupe fermecătoare, mi-aș permite să o numesc, mi-am desfăcut părul și l-am lăsat lejer în oglinda de acasă cu peria. Ca să completez simplitatea elegantă, mi-am pictat super fin chipul și le-am pus cei mai mici cercei de argint urechilor mele. M-au costat frumoșii de pantofi o sumă bună, ce-i drept, dar când vine vorba de încălțăminte, mai fac și excepții, recunosc, căci cine poate rămâne insensibil la eleganța și la finețea pe care un toc înalt și un vârf stilat al pantofului potrivit le poate oferi unui picior de femeie încrezătoare în sine? Toate bune, aliniate și echilibrate, până la micul accident din noaptea de Revelion, când, pe lângă masa noastră, în PUB-ul din Oradea, unde mi-am trecut viața din anul 2024 în anul actual, au început să curgă râuri. Am asemănat apele imediat cu Gangele, căci și populația de pe la miezul nopții a început să devină destul de yoghină. Nimic de contestat, nimic de criticat, până a doua zi, după miraculoasa trezire, când, observând mai atentă frumusețea și finețea de pantofiori de divă, mi-am dat seama că râurile ce mi-au trecut printre picioare, completate de dansul neobosit și necontrolat, țicnită fiind când mă apucă valurile dansului senzual, mi-au defectat cumplit frumusețea obiectelor stilate. Am încercat să-i scot înapoi la lumină cu ceva spray pentru piele întoarsă, dar fără sorți de izbândă.

Pictez pantofii în nuanțele mele de OM-Natural

Azi, însă, ajung fain-frumos să-i duc la reparat. La prima cooperativă de reparații de pantofi, născută încă pe vremea comunismului și încă în viață, îmi zice tanti că ei nu se ocupă cu așa ceva, că nu repară sau curăță pantofi din piele întoarsă. Nu am zis nimic, nu am obiectat, ca să nu par neinstruită și needucată. În sinea mea, m-am gândit că sigur este ceva mai modernizat prin orașul acesta și că este la un pas de un google search. Așa am făcut. Sunt faină la firma cu pricina, zic situația, relatez nenorocirea, descriu petele de pe pantofii din piele întoarsă în nuanța de Rouge Granace, iar domnul îmi spune că prețul poate varia de la 145 de RON până spre 180 de RON. În acel moment, starea de rău provocată de supradoza de ceai verde s-a potențat și nuanța mea interioară a devenit urâtă, o combinație fatală între verde închis și grena profund.

Primul gând ce mi-a străpuns mintea a fost: te mai miri, fată? Păi, cartofii pai sunt deja tăiați și-s la pungă, chiloții nu se mai cos, hainele rupte se aruncă la gunoi, sarmalele se comandă, ciorba de perișoare pentru Crăciun, prăjitura cu miere mai știe să o facă bunica din mormânt, facturile se plătesc singure lunar direct din cont, plimbările ni se par Inferno al lui Dante Alighieri, fundul ne este plin de celulită ca și consecință, celulită pe care în loc să o ardem cu sport, o ardem cu aparate pe curent și masaje de făcut harakiri de dureroase. Te mai miri, fato? Ia-te, du-te și învârte-te.

Femeia OM perfectă – cea în tălpile goale

Să îmi fie cu iertare, dar mi-am luat șampon de papuci din piele întoarsă și încep imediat proiectul scoatere la lumină a frumoșilor. Nu garantez că, la Revelionul 2026, mă voi duce cu stiletto. Cred că voi alege să defilez în pantofii Evei.

Și las la final ceva tare fain, de la mister Bob, jamaicanul care ne invită să ne mișcăm inima în simțire liberă:

„Bob Marley a fost odată întrebat dacă există o femeie perfectă. Răspunsul lui a fost:

Cine se preocupă de perfecțiune?

Chiar și luna nu este perfectă, este plină de cratere.

Marea este incredibil de frumoasă, dar sărată și adâncă în adâncurile ei.

Cerul este mereu infinit, dar adesea înnorat.

Așadar, tot ce este frumos nu este perfect, este special.

Prin urmare, orice femeie poate fi specială pentru cineva.

Renunță la a fi „perfectă”, dar încearcă să fii liberă și să trăiești, făcând ceea ce iubești, nu dorind să impresionezi pe alții!” ❤

Dacă ar fi să mă încalț în tălpile goale de Revelion, o să mă mai vrei de Babe în viața ta? :)))

OM