Ziua 47 – Let the light withYIN. Îmbrățișări aurii.

De când mă știu, am simtit ca este ceva ce ma cheamă către mine tot mai mult și care este mai presus decât propia-mi înțelegere. Faptul că am ajuns să fac ceea ce astăzi fac, este pentru conexiune umană. Nu aș putea respira fără ea. EA este cea care mă aduce în LUMINĂ. Căci, dragii mei OAMENI, calea este către INterior.

Cu o inspirație venim aici, în lumea largă, unde ne trăim povestea, unde ne desăvârșim, iar cu o expirație o părăsim. Unde ajungem? Nimeni nu știe cu adevărat, pentru că nici măcar empirismul nu a ajuns atât de avansat încât să o poată demonstra și pe aceasta. Și DA, cu toții ne-am dori să aflăm. Dar, surpriză. NU știe nimeni.

Pupici, îmbrățișări și conexiuni umane, învelite în hârtie aurie

Este ziua 47 din Jurnalul meu de OM autentic, real și onest, supus greșelii. Azi, mi-am dat seama că iau decizii din spațiul inconștient de prea multe ori. Aceste decizii mă impactează urât. Nu este ușor să ajungi la concluzia că OM-ul din mine este atât de OM… Atât de uman, atât de mic… Astăzi am primit două lecții și am să vă spun despre ele. Ieri, am scris ziua 46, dar, fiind într-un mediu complet diferit de spațiul meu familiar, am uitat efectiv să o postez. Vă rog să mă iertați, voi toți cei care ați fost obișnuiți să mă citiți zilnic de atât de multe zile deja.

Ascult „The sound of silence” și mă cutremur. Sunt zdruncinată bine și îmi spun acum, aici, la masa din bucătarie, unde este pupitrul de scris în jurnal, most of the times, că este un sens clar în tot ceea ce mi se întâmplă. Dacă nu ar fi nimic de luat de aici cu certitudine că GOD nu mi le-ar da ca și lecții. Sunt ușor vulnerabilă. Lumea este plină cu de toate și noi suntem atât de expuși. Azi, suntem bine, iar mâine poate că nu vom mai fi. Este, însă, datoria mea de OM TREZIT să nu mai greșesc atât de mult, atunci când aleg să aduce ceva nou în viața mea. Căci consecințele e tot eu le suport, ulterior.

R., un copil genial și emoțional și nu numai, i-a scris o scrisoare de Crăciun mamei lui, ființă care îmi este o adevărată prietena de drum lung în viața aceasta. Și această scrisorică esențială spune așa: „cu îmbrățișări învelite în hârtie aurie, lumea ar fi mai bună. Oamenii ar fi mai fericiți, dacă și-ar rosti mai des te iubesc și toate ar fi mai ușoare, atunci când, în loc de cadouri materiale de Crăciun, și-ar înveli sărutări, pupici și îmbrățișări în hârtie aurie, pe care mai apoi și le-ar oferi drept cadouri. Asta, ca să le aibă acolo și să ia din ele, atunci când cred că lumea ar fi mai bună, altfel și când le este dor…”.

Am plâns. Am tremurat și eu și toate persoanele prezețe la clasa de Yin Yoga, din această seară, de la Friends Arena, spațiul în care creștem în iubire și prețuire pentru viață, pe care împreună cu aceast OM-Maestru în viața mea, A., am oferit-o în dar OMENIRII. Ce lecție de valoare, de pus în seiful existenței noastre efemere și lipsite de sens, fără de îmbrățișări învelite în hârtie aurie.

Let the light withYIN. E tot ce contează. Să simțim și să ne conectăm. La OM.

OM