Ziua 281 – Slow living, cu intenția de a simți mai mult…

Viața ne împinge de la spate ca un taximetrist grăbit pe gropile patriei: „Hai, hai, mișcă-te, că întârzii la viață!”
Și noi ce facem? Ne grăbim să o trăim, de parcă ne dă cineva premiu la final. Spoiler alert: nu dă. Nimeni nu ne așteaptă la linia de Finish cu flori ori cu vreo cupă.

Când ne apar obstacole în cale, ne supărăm pe ele ca și cum n-ar avea ce căuta în peisaj. Dar hai să fim serioși: nu piedicile ne încetinesc, ci ritmul bezmetic în care alegem să alergăm. Oh, precum și eu am făcut cam de când mă știu pe aici. Dar, de la o vârstă, când încep conștientizările valoroase, ne dăm seama că a merge la plimbare prin viață, nu cu maratoane, este alegerea corectă pentru sufletul nostru.

Și-apoi vine el, Amore Mio, de vreo patru luni încoace, să-mi dea o lecție de trăit pe modul lent. El nu doar merge încet. El simte asfaltul sub talpă. Parcă se opintește și contemplă fiecare literă din alfabet cu timp, cu sens, cu scop. Eu, până una-alta, abia învăț să nu sar peste detalii ca peste un capitol plictisitor. Încep să văd, să aud, să-mi dau voie. Încep să am răbdare. Cu mine. Cu el. Cu viața.

E un fel de slow-cooking aplicat trăitului: dacă vrei gust adevărat, nu bagi totul în tigaie pe foc mare și pleci la scrollat pe telefon. La fel și cu viața, dacă o vrei cu aromă și cu rost, n-ai cum s-o faci pe repede-nainte.

Așa că, drag OM, azi, pe Blog OM, îți scriu nu despre viața lentă, azi, ci despre viața firească. Că aia galopată e un delir colectiv, nu o destinație. Și apoi tot noi ne întrebăm: unde am trăit, cu cine, când și cum?!

Slow living nu înseamnă lene, nici evadare în siestă permanentă, de care, trebuie să recunosc, am început să mă bucur și eu mai des, în ultimele luni. Înseamnă să dai volumul mai încet la zgomotul de fundal și să-ți auzi gândul. Să nu mai confunzi agitația cu progresul. Progesul nu vine alergând!
Într-o lume care-și măsoară valoarea în taskuri bifate și notificări, diplome și certificări, aleg acum să trăiesc ca o femeie care știe că nu pierde nimic important dacă merge încet.

Nu-i vorba să faci mai puține, ci să faci cu rost. Să fii acolo, în ce faci, nu doar să treci prin viață ca printr-un mall aglomerat, cu ochii pe următoarea vitrină. Adevărul e simplu și greu de digerat de cei pe modul turbo: viața nu se cere trăită în viteză. Se cere trăită cu sens. Cu prezență. Cu sufletul treaz.

Și dacă nu știi de unde să începi… începe cu un pas. Dar fă-l încet.

OM