Zilele 178 și 179 – Între Cer și Pământ suntem noi… OM

Au fost zile în care am simțit deconectare de la OM. Am căutat să stau departe de el chiar și pentru doar câteva ore, înspre înțelegere interioară. Am simțit adesea că ceea ce ne leagă ne poate și distanța la fel de bine. Uneori, intensitatea relațiilor afective dintre Om și OM poate duce la o formă de plafonare care nu mai vine pe cale naturală, ci care se resimte forțată și obligată cumva să existe, să trăiască și să supraviețuiască, chiar și atunci când nu mai există forță. Am momente în care nu simt că aș putea scrie despre ceva, în care tot ceea ce îmi vine să pun pe hârtie este liniștea și, eventual, apoi să dau liniștea și mai tare.

Nu am scris ziua 178 ieri, pentru că, recunosc, nu am avut nicio sursă de inspirație, care să mă motiveze să mă așez în fața călătoriei mele de explorare a spațiului interior sau exterior. Azi, m-am întâlnit cu izvorul inspirației parțial. Am să scriu puțin despre ceea ce este normal să resimțim atunci când nu avem nevoie de contact social care să ne completeze experiența vitală. Sunt momente ca acestea, în care tot ceea ce îți dorești este să stai cu tine în tine și să cugeți la cele întâmplate anterior momentului prezent.

Nicio altă variantă nu pare a fi fiabilă și potrivită pentru resursa ta energetică. Pare că între Cer și Pământ ai rămas doar tu, cel ce este capabil să le conecteze și să le creeze o punte, care să le regăsească în echilibru și în armonie. Între aceste doua polarități Universale, pe care se sprijină Pământul există un Suflet Maestru. Acesta este Om, acesta ești și tu. Azi, încjei aici, căci, uneori a spune mai puține în multe este cea mai potrivită cale către liniște.

Să dăm liniștea mai tare și să alegem cu cap în continuare, indiferent de situație, aspect emoțional, spațiu mentaș sau mediu social. Din interior în exterior.

OM