Ziua 136 – La mulți ani, fratele meu drag!

Azi, s-a născut EL, fratele meu, cel alături de care am avut cea mai faină copilărie. Îmi aduc aminte că nu tot timpul am fost foarte conectați sau apropiați, mai ales din cauza diferenței de sex, dar și a intereselor, însă am găsit de fiecare dată măcar un punct comun, prin care să ne ținem mereu aproape, la bine și la greu.
Ziua 136 i-o dedic lui și amintirilor frumoase pe care le-am creat împreună și pe care nicio distanță fizică nu ni le va lua.

Amintiri din școala primară

Eram la aceeași școală în primele clase de studiu și știu că îl urmăream peste tot, ca să nu cumva să îl pierd din vizor. Eram acea soră enervantă, de cele mai multe ori obositoare și sâcâitoare, curioasă de tot ceea ce face fratele ei mai mare și grupul lui de prieteni. Pentru că ambii noștri părinți lucrau cu normă întreagă, am prins generația cu cheia la gât, acea generație antrenată din fragedă pruncie să își prepare singură mâncarea la aragaz, să întrețină căminul părintesc, să dea la animale, să curețe, să spele, să pună osul la muncă ori de câte ori li se cerea să facă asta. Am prins perioada statului pe maidane, la colțuri de stradă, cu mingea mereu la purtător când ne vedeam cu prietenii noștri comuni din cartierul în care locuiam. Țin minte și acum certurile pe care le aveam pe ascuns și micile conflicte care se mai iscau, cu aplicări de palme :)), fix ca în tiparul normal al frățiilor de pe atunci. Și am dus-o bine, nu am simțit traume, nu am avut lipsuri și nici nu am simțit că părinții ne-ar pierde în vreun fel de sub control. Mereu am ascultat amândoi și am fost aceia care foarte rar ieșeau din cuvântul autoritar al părinților.

Amintiri din școala generală

Ei, aici, fratele meu drag a luat-o puțin pe arătură. Îmi aduc aminte că acumulase multe absențe și că fusese pârât de către un coleg de clasă la dirigintele lor. Unde credeți că își ducea veacul al meu? Puțin pe la pescuit, căci începuse adolescența și rebeliunea în el, iar manifestul era de căutare a libertății în tot și în toate. Era un elev foarte bun, foarte deștept și inteligent, dar, ca majoritatea băieților la vârsta respectivă, cu multe complicații interioare. Acum realizez că, de fapt, lipsa lui de la școală a corelat oarecum cu absența amprentei paterne din viața noastră, căci tata începuse să lucreze foarte mult și după deschiderea propriei lui firme de transport rutier de marfă, iar nivelul de stres era la cote maxime în familia noastră. Înțeleg acum nevoia de răzvrătire a lui I. și fuga din spațiul care îi condiționa și reprima simțurile. Perioada școlii generale a fost cu mustrări pentru el din partea părinților, dar au scos-o la liman împreună, până la urmă, și lucrurile au revenit la normal repede.

Amintiri din liceu

Liceul a venit cu noi provocări. Eu am terminat la CNB, iar el a fost transferat de la CNB la Liceul cu program sportiv, din clasa a X-a, deoarece făcea fotbal de performanță pe atunci și nevoile sale, precum și perspectivele de viitor, se schimbaseră și ele în ceea ce îl privea. A fost perioada sa de îndrăgosteală maximă, de distracții și de explorare a vieții într-o manieră plină de umor și de voie bună. Seamănă cu tata: poate fi și foarte ursuz și greu de citit, dar și cel mai distractiv OM dintre cei pe care îi cunosc. Un dual plăcut, inimos și cu sufletul bun-bun, ca pâinea caldă. Liceul ne-a apropiat și mai mult, căci petreceam împreună pe la chefurile din cartier și el mă inspira pe mine să ies din tiparul rigid și inflexibil, să mă mai detensionez și eu din zona de adolescentă pierdută în emoții și sentimente copleșitoare pe care nici eu nu mi le puteam explica și nici înțelege pe atunci. Ce consiliere parentală, ce psiholog, ce terapie? Dă-i înainte, că asta e calea, cam așa am crescut, dar fără nicio reținere vă spun că părinții noștri sunt cu siguranță mândri de parcursul nostru.

TE IUBESC, IONU! TE IUBIM INFINIT!

Astăzi, acum, îl apreciez și admir, îl iubesc infinit și îl încurajez să își urmeze inima fără scăpare, să facă tot ceea ce simte că îl înalță și îl sprijină în evoluția lui. E bine. Are o soție dedicată și iubitoare, bună și inteligentă, care îl adoră. Ne are pe noi și are amintirea unui tată care l-a iubit ca pe ochii din cap.
Îți doresc să fii sănătos, fratele meu drag, să urci pe culmile bucuriei și ale liniștii în fiecare zi și să ai forța și creativitatea de a ne prepara în continuare cele mai delicioase feluri de mâncare și delicatese culinare. Te iubim și te prețuim necondiționat, pentru TOT ceea ce ai fost, ești și vei fi, Fratelo!

OM